Lăsați copiii să zboare

Copiii nu ar trebui lăsați să greșească, după cum o știu doar părinții care și-au pierdut copiii… Oare câte miliarde de greșeli ale părinților, bunicilor și străbunicilor vor evita să le facă copiii dacă și-ar dori să producă și cel mai banal telefon celular? Sau nu e același lucru și în cazul greșelilor și experienței cotidiene? Mă simt muuult mai confortabil așezându-ma pe scaunul dentar al fiului unor medici stomatologi deoarece sunt convins ca aceștia au insistat ca odrasla să nu le repete greșelile. Și da, multe mai sunt…

După educația de zeci de ani de acasă și alți 16 ani în școală, ce părinte responsabil și-ar împiedica copilul să facă alegeri, de vreme ce el a fost expres si oneros educat să facă alegerile cele mai bune?

Si în sfârșit, după ce le va fi creat aripi cât mai mari, orice părinte așteaptă un zbor tot mai înalt al copilului. Că preferința acestuia ar putea fi zborul la joasă altitudine, e o chestiune de gust, caracter și genetică. Aici liberul arbitru rămâne totuși suveran în pofida preferințelor părinților.

Mesajul ar putea suna bref: “Părinți, creșteți oameni raționali nu marionete!”. Aceștia nu vor creste niciodată astfel fiind doar lăsați singuri în pădure de dragul slognului <Lăsați copiii să greșească ca să învețe>. Acesta subliminal îndeamnă la responsabilizarea atât a părinților cat și a copiilor. Vorbele de semi-duh “trăiește-ţi iresponsabil clipa”, “fi tu însuți”, “asculta-ți inima” etc. slogane care nu spun nimic, care nu determina la nimic și care nu induc progres. Șansa ca o greșeala sa aibă repercusiuni pozitive asupra cuiva este mica și părintii în general își informează copii asupra drumurilor bătătorite și a potecilor periculoase. Dacă facem o drumeție din Bușteni către Babele, nu vom lua în seama crucile comemorative care flanchează versanții din 100m în 100m din dorința de a-i lăsa pe copii sa învețe din propriile greșeli? Repercursiunilor greșelilor unui copil, în caz extrem decesul acestuia, ar putea părea exagerat sau pueril dacă nu ar fi sfâșietor de real, generat de un lanț de la două la mai multe verigi de greșeli. Cata vreme aceștia sunt lângă părinți ar trebui sa învețe direct din experienta lor “de ultima generație” fără a fi nevoie de greșeli traumatizante pentru a “învăța”. E contraproductiv sa ne permitem luxul de a greși dacă în primar părintii, iar în secundar alte sute de cărți, avertizează împotriva lor. Cu certitudine fiul uni medic poate deveni un medic mediocru, fie ca nu are aptitudini, fie ca nu este ascultător; dar cu atât mai mult, părintii acestuia nu vor înceta niciodată sa sa-i dea sfaturi și educație mai ales în plan profesional, deoarece evident are nevoie de acest gen de îndrumări tot atâta timp cat părinții va trai.　Independenţa copilului graniţuită de părinți și de nivelul asimilării educației mai mult sau mai puțin proporțională cu vârsta, nu este o independenta știrbită sau incompletă, fiind deci este recomandată succesului copilului de-a lungul vieții.

Nu vom permite copilului sa se apropie prea mult de foc de dragul unor tehnici de învățare emanate de inadaptați social sau chiar de ratați!

~~LINKBACK~~