Aveţi „libertate de exprimare“

Ce inseamna „libertate de exprimare“?

 

 

PESTE şase milioane de persoane din 235 de ţări se bucură de ceea ce Biblia numeşte „libertate de exprimare“.

 

-          Această expresie apare de 15 ori în Scripturile greceşti creştine . SA Analizam doar un text: Evrei 3:6.

 

-          Ce este asadar„libertatea de exprimare“ si  Cum o putem dobândi?

Potrivit cu Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words, termenul grecesc pentru „libertate de exprimare“ denotă

-libertatea cuvântului    -exprimarea fără reţinere a opiniei, -absenţa sentimentului de teamă în vorbire;

- încredere, curaj, îndrăzneală, fără a avea neapărat legătură cu vorbirea“.

Totuşi, o astfel de libertate nu trebuie confundată cu asprimea sau grosolănia.  Biblia spune: „Exprimarea voastră să fie întotdeauna plină de farmec“, (Coloseni 4:6).

Libertatea de exprimare presupune să fim plini de tact, fără să permitem unor situaţii dificile sau fricii de oameni să ne împiedice să ne exprimăm liber.

Este libertatea de exprimare un privilegiun inascut?

 Să analizăm ce afirma apostolul pavel in Efeseni 3:8, 12.

Asadar libertatea de exprimare nu este innascuta, nu tine de talentul oratoric al cuiva, ci rezultă din relaţia noastra speciala cu Iehova pe baza credinţei în Isus Cristos.

 

Care sunt beneficiile acestei libertati de exprimare?

Isus Cristos este cel mai mare exemplu în ce priveşte libertatea de exprimare. El a profitat de orice ocazie pt a predica. Indiferent că se odihnea, că lua masa sau ca era in  calatorie el nu lăsa niciodată să-i scape vreo ocazie de a vorbi despre Regatul lui Dumnezeu.

Pe de alta parte, Isus i-a demascat plin de curaj pe conducătorii religioşi ipocriţi. Sa citam doar  curajoasa lui demascare: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor! Pentru că voi închideţi regatul cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intraţi şi nici pe cei ce se îndreaptă într-acolo nu-i lăsaţi să intre".

 Chiar şi când a fost arestat şi dus în faţa curţii de judecată, Isus a vorbit fără teamă. Iata un Exemplu din Ioan 18:19: „Şi preotul principal l-a întrebat pe Isus despre discipolii săi şi despre învăţătura sa. 20 Isus i-a răspuns: „Am vorbit lumii în public. Eu întotdeauna am predat în sinagogă şi în templu, unde se întrunesc toţi iudeii, şi n-am vorbit nimic pe ascuns De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată că ei ştiu ce-am afirmat”.

Apostolii lui Isus au manifestat aceeaşi francheţe. La Penticosta din 33 e.n., Petru a vorbit cu libertate de exprimare în faţa unei mulţimi de peste 3 000 de oameni. Acest lucru este remarcabil dacă ne gândim că, cu ceva timp înainte, el a cedat fricii când o servitoare l-a recunoscut ca fiind unul dintre discipolii lui Isus. Petru şi Ioan n-au tremurat de frică atunci când au fost duşi înaintea conducătorilor religioşi. Fără nici o ezitare, ei au depus o mărturie curajoasă despre Isus Cristos cel înviat. De fapt, tocmai francheţea lui Petru şi a lui Ioan i-a făcut pe conducătorii religioşi să-şi dea seama că aceştia fuseseră cu Isus: Sa citam din (Faptele 4:5–13):

„Atunci Petru, plin de spirit sfânt, le-a zis: „Conducători ai poporului şi bătrâni, 9 dacă astăzi suntem cercetaţi pentru binele făcut unui bolnav, ca să se afle prin cine a fost vindecat omul acesta,  să ştiţi voi toţi şi tot poporul lui Israel că în numele lui Isus Cristos Nazarineanul, pe care voi l-aţi ţintuit pe stâlp, dar pe care Dumnezeu l-a sculat din morţi, da, prin el stă omul acesta sănătos aici, în faţa voastră……… 13 Văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi înţelegând că erau oameni fără carte şi de rând, s-au mirat. Şi şi-au dat seama că fuseseră cu Isus.” 

DA, Spiritul sfânt i-a ajutat pe Petru şi pe alţii să-şi învingă timiditatea sau teama, care i-ar fi putut împiedica să se exprime cu toată libertatea.

Întrucât mesajul de speranţă era prea frumos pentru a-l păstra pentru ei înşişi, creştinii nu puteau să nu-l împărtăşească şi altora. Într-adevăr, speranţa noastră este un motiv în plus pentru a vorbi cu libertate de exprimare.

Asadar sa predicam îndrăzneală

Libertatea de exprimare ne este pusă la încercare  când se iveşte ocazia de a depune mărturie la locul de muncă, la şcoală sau în timp ce călătorim.

 Timiditatea, teama de reacţiile negative sau lipsa de încredere în propriile capacităţi - ne pot împiedica să vorbim liber. Bizuindu-se pe Iehova vom reusi să facem lucruri pe care nu am putea sa le facem prin propriile puteri.

Libertatea de exprimare este strâns legată si de maniera de predare in congregatie a batranilor si slujitorilor auxiliari. Ei dobândesc această libertate dacă aplică personal lucrurile pe care le predau altora, intarind astfel congregatia. Sfaturile vor fi mai eficiente şi îşi vor atinge ţinta. O astfel de libertate de exprimare le dă celor calificaţi spiritualiceşte posibilitatea de ‘a-şi ajuta fratii” înainte ca problema să se agraveze. Însă o persoană care nu constituie un bun exemplu poate ezita să dea sfaturi deoarece nu se simte îndreptăţită să o facă.

Totuşi, a vorbi cu îndrăzneală nu înseamnă a fi critic, dogmatic sau încăpăţânat.Iubirea ar trebui să fie forţa motivaţională pentru orice sfat pe care îl dau bătrânii creştini!

În rugăciune

Avem nevoie de libertate de exprimare în special când ne rugăm lui Iehova. Ne putem vărsa inima înaintea lui fără teamă, având siguranţa că el ne ascultă rugăciunile şi ne răspunde. Nu ar trebui să ezităm niciodată să ne adresăm lui Iehova, gândindu-ne că suntem prea neînsemnaţi în ochii lui. Putem să-i mărturisim orice temeri, preocupări, griji sau nelinişti care ne apasă, având convingerea că el ne va asculta întotdeauna. Chiar dacă am comis un păcat grav, sentimentele de vinovăţie nu ar trebui să ne împiedice să-i vorbim lui Dumnezeu.

IN concluzie

Libertatea de exporimare este un dar divin. Darul nemeritat al libertăţii de exprimare este un dar  ce ne oferă posibilitatea de a-l glorifica pe Dumnezeu în 3 mari  activitatati:

IN predicare, in instruirea eficienta a celor interesati şi in rugaciune. ‘Să nu respingem deci libertatea noastră de exprimare, care aduce cu sine o mare recompensă’: viaţa veşnică. — Evrei 10:35.

 

  • by Florin Chitiul