În cele mai primitive forme de convieţuire umană s-a demonstrat că oamenii aveau o formă de religie. Putem spune fără nici un dubiu că în orice timp, loc, epocă, oamenii au avut o religie. Astăzi se estimează că sunt peste 10.000 de religii pe tot pământul. Despre aceste religii unii spun că toate sunt bune. Când Isus Cristos era pe pământ, exista o grupare religioasă ai cărei membri se numeau farisei. Ei au instituit o formă de închinare pe care o credeau aprobată de Dumnezeu. Totuşi lucrurile pe care le făceau ei dovedeau contrariul. Din cauza închinării lor false, Isus i-a calificat drept ipocriţi şi şerpi veninoşi, adăugând că din cauza închinării lor vor merge la distrugere.

Aşadar, învăţătura lui Cristos nu spune că religiile sunt nişte căi diferite care duc la salvare. În predica sa de pe munte el spune (Matei 7: 13,14.)
Ne-închinându-se în mod corect, majoritatea oamenilor merg pe calea distrugerii. Puţini sunt cei ce se află pe calea vieţii.

Dar ce putem spune despre sutele de religii care există astăzi? Probabil vom fi de acord că multe acţiuni făcute în numele acestora îi sunt neplăcute lui Dumnezeu.

Învăţătura acestora ne poate influenţa foarte mult de aceea este vital să ne păstrăm separaţi de învăţăturile lor. Despre acest lucru a vorbit Isus în Matei 16: 6,12.

Oare slujitorii lui Dumnezeu ar da dovadă de loialitate faţă de el şi faţă de normele sale drepte dacă ar fraterniza din punct de vedere religios cu nişte oameni care practică sau tolerează lucruri pe care Dumnezeu le condamnă?

O altă caracteristică a adevăraţilor creştini este aceea de a se menţine separaţi de lume. Dacă ne aducem aminte că domnitorul acestei lumi este Satan, vom înţelege importanţa faptului de a ne menţine separaţi de lume. Seriozitatea problemei reiese şi din declaraţia biblică: Iacob 4:4.

Lumea aceasta nu ne poate oferi nimic de valoare. Să o părăsim fără nici un regret. Isus a spus: Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot. După ce a fugit din Sodoma împreună cu familia ei, ea a privit înapoi cu regret la lucrurile pe care le-a părăsit. Dumnezeu ştia ce are în inima ei şi ea a devenit un stâlp de sare.

Există doar două posibilităţi. Aşa cum am spus există doar două căi. Una este largă şi spaţioasă. Cei care merg pe ea procedează după bunul lor plac. Cealaltă este strâmtă şi cei care merg pe ea trebuie să asculte de instrucţiunile lui Dumnezeu. Pe care o vom alege? Înainte de a face alegerea să nu uităm: cea largă va sfârşi brusc în nimicire, iar calea strâmtă ne va duce în noul sistem al lui Dumnezeu. Să nu ne gândim că ar fi mai multe căi care ne-ar duce la viaţă în noul sistem al lui Dumnezeu. Nu există decât una singură. O singură arcă a trecut prin potop şi nu mai multe ambarcaţiuni. O singură organizaţie – organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu va supravieţui marelui necaz iminent. Ar fi cu totul greşit să afirmăm că toate religiile duc în acelaşi loc.

Atunci fie ca fiecare dintre noi să păstrăm bine în minte şi în inimă noul sistem promis de Dumnezeu şi să ne gândim în fiecare zi la premiul pe care Iehova îl are pregătit pentru noi: viaţă veşnică în Paradis pe Pământ.