Martie 1984

w81 1/10 pag. 5

1. În ce lume ne aflăm, figurativ vorbind? Există motive de a fi optimist în legătură cu sistemul nostru de lucruri?

        LUMEA este „în noapte.“ Se apropie chiar orele cele mei întunecoase ale acestei nopţi simbolice, fără să se ştie peste ce stare de lucruri va apare dimineaţa. Omenirea se teme din ce în ce mai mult văzând cum situaţia se agravează în toate domeniile vieţii şi, după aprecierea istoricilor, lucrurile se petrec astfel de la primul război mondial încoace. Oamenii politici, conducătorii religioşi, reformatorii sociali şi economiştii, gândind poate că zăresc câteva raze de lumină, au încercat insistent să redea curaj contemporanilor lor, fără a exista vreun motiv temeinic de a fi optimist privitor la viitorul sistemului nostru de lucruri care se clatină.

2. Ce dovedeşte că venirea, „nopţii“ fusese anunţată dinainte? Cum a fost informat publicul despre apariţia „zilei“?

         După cum atestă analele secolului trecut, venirea acestei „nopţi“ s-a anunţat cu zeci de ani înainte, şi publicul a fost de asemenea informat, prin mesaje verbale şi prin tipărituri, că „ziua“ cea mai strălucitoare din toată istoria umană este în curs de apariţie.

3. Ce periodic publicat cu regularitate, mărturiseşte astăzi că se vedea venirea „dinainte“? Cum reiese din titlu, misiunea sa?

         Noi putem lua ca martor un periodic a cărui ediţie este tipărită astăzi de fiecare dată în mai multe milioane de exemplare în zeci de limbi. În iulie 1879 când a apărut primul număr, periodicul se intitula Turnul de veghere al Sionului şi mesagerul prezenţei lui Cristos. El era de un format mai mare decât cel al periodicului actual şi avea numai opt pagini. Această publicaţia avea de îndeplinit misiunea care reiese cu claritate chiar din titlul: Turnul de veghere. De asemenea, nu era de mirare să se găsească scris sub titlul acestei publicaţii următorul citat elocvent din cartea cea mai veche din lume: „Străjerule, cât mai este din noapte? Vine dimineaţa.“ Aceste cuvinte erau extrase din Sfînta Biblie şi, mai exact, din profeţia lui Isaia capitolul 21, versetele 11, 12. În timpurile biblice, un străjer sau veghetor stătea de strajă pe un turn de veghere înălţat deasupra zidurilor de apărare ale unui oraş fortificat de unde se putea observa cu uşurinţă împrejurimile. Editorii Turnului de veghere își propun să formeze, şi ei, o clasă a veghetorului şi se străduiesc de-a lungul coloanelor periodicului, să răspundă la întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte?“ Această întrebare, care era totodată şi o provocare, a continuat să figureze pe prima pagină a periodicului până la numărul din 15 decembrie 1938 (ediţia engleză).

4. Datorită căror evenimente din anii 1870 se poate spune că Turnul de veghere a apărut într-o epocă întunecoasă?

        Cînd s-a publicat prima ediţie a Turnului de veghere la 1 iulie 1879 cu un tiraj modest de 6.000 de exemplare, scena mondială lua o turnură sumbră. Avusese loc războiul franco-german din 1870. Cel de al doilea Reich sau imperiu german se născuse şi era pe cale de a se lansa într-o cursă al înarmării alături de imperiul britanic. În 1878 avusese loc congresul de la Berlin destinat rezolvării problemei Orientului, problemă care privea mai ales împărţirea imperiului otoman între imperiile europene şi îndeosebi între Marea Britanie şi Rusia. Exista teama conflictelor.

5. Ce era oportun să se cerceteze? Ce reprezenta coperta Turnului de veghere începând din 1 iulie 1895?

        Era oportun să se consulte profeţiile biblice pentru a şti dacă ele spuneau ceva despre semnificaţia evenimentelor mondiale şi despre provenienţa lor. La 1 ianuarie 1895, coperta Turnului de veghere s-a schimbat, pentru a reprezenta de acum înainte un turn situat în unghiul unui zid şi care stătea înclinat peste o mare dezlănţuită. În partea de jos a paginii, sub această nouă ilustraţie, se puteau citi, tipărite în caractere italice, următoarele rânduri din Luca capitolul 21:25–31: „Pe pământ va fi spaimă; la zgomotul mării şi al vălurilor [zgomotul agitaţiei, al nemulţumirii], oamenii îşi vor da sufletul de teamă în aşteptarea aceea ce se va veni peste pământ [peste societatea oamenilor]; căci puterile cerurilor [puterile bisericeşti] vor fi zguduite . . . Când veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri să ştiţi că regatul lui Dumnezeu este aproape. Îndreptați-vă şi ridicaţi-vă capul căci eliberarea voastră se apropie.“ — Luca 21:25, 28, 31.

6. Pentru ce secolul 20 promitea să fie o epocă palpitantă pentru clasa „veghetorului“?

         În 1898, războiul hispano-american a cauzat pierderi grele imperiului spaniol. În 1899, în Africa de Sud a izbucnit războiul burilor şi s-a desfăşurat în favoarea imperiului britanic. Se accelera cursa internaţională a înarmărilor. Inventarea aeroplanului permitea lupta în aer şi deja se inventaseră şi se utilizaseră submarinele operaţionale. Secolul 20 promitea a fi deci o epocă palpitantă pentru clasa „veghetorului“ însărcinat să informeze pe cei care-l întrebau. Acesta era cu atât mai mult adevărat cu cât această clasă aştepta ca „timpurile păgânilor“ să ia sfârșit în toamna anului 1914. — Luca 21:24; Crampon.

PENTRU CE SĂ FIE ÎNTREBAT „VEGHETORUL“?

7. În ce climat se înscrie întrebarea pusă „veghetorului“ după cum arată versetele ce o urmează?

        Întrebarea din Isaia 21:11 adresată „veghetorului“ se înscrie într-un climat de război. Versetele următoare spun de altfel: „Sentinţa împotriva câmpiei pustii: Veţi petrece noaptea în pădurea câmpiei pustii, o caravane de oameni din Dedan! Ieşiţi cu apă în întâmpinarea celui însetat. Voi locuitori ai ţării Tema, mergeţi înaintea celui care fuge, cu pâine pentru el. Căci din cauza săbiilor au luat-o ei la fugă, din cauza sabiei scoase şi din cauza arcului întins, şi din cauza greutăţii războiului. Căci, iată ce mi-a zis Iehova: ‘Încă un an de acum, conform anilor un lucrător angajat şi toată gloria Kedarului va trebui să se sfârșească. Şi cei ce vor rămânea din numărul arcaşilor, bărbaţii puternici ai fiilor Kedarului, vor deveni puţin numeroşi, căci Iehova, Dumnezeul lui Israel, el însuşi a vorbit.“ — Is. 21:13–17.

8. Ce evocă sentinţa care precede schimbul de cuvinte între veghetor şi interlocutorul său? Unde se găseşte cel care întreabă pe veghetor?

         „Sentinţa“ dată înainte de a avea loc schimbul de cuvinte între veghetor şi interlocutorul său are în vedere de asemenea războiul şi de aceea cel care pune întrebarea are toate motivele să fie neliniştit. Unde se află acest personaj? Probabil pe drumul unui mare cuceritor. Isaia 21:11 ne spune: „Sentinţa împotriva Dumei: Mi se strigă din Seir: ‘Veghetorule, cît mai este din noapte? Veghetorule, cît mai este din noapte?’“

9. (a) Ce semnifică numele locului vizat de sentinţă? Cum se aplică aceasta locului în discuţie? (b) Ce legătură există între Edom, fratele geamăn al lui Iacob şi Seir?

         Locul vizat de sentinţa profetică se numeşte Duma, care înseamnă tăcere. Acest nume este, fără îndoială, profetic şi face de cunoscut că locul în cauză va deveni făcut. Nu vrea neapărat să spună că în acest loc domneşte tăcerea dezolării şi a morţii. Textul ne dă o indicaţie privitor la amplasarea Dumei spunându-ne că apelul adresat veghetorului vine din regiunea Seirului care este asociată cu Idumeea sau cu Edomul. Aceasta ar putea explica de ce versiunea greacă Septuaginta vorbeşte de Idumeea în loc de Duma. Edom era porecla lui Esau, fratele mai mare a lui Iacob. Locuitorii ţării lui Edom s-au opus naţiunii lui Iacob sau Israel.

10. Din ce cauză urau descendenţii lui Edom sau Esau, pe fraţii lor? S-au bucurat aceştia de catastrofa care i-a lovit în anul 607 î.e.n.?

         Fratele mai mare al lui Iacob primise numele Esau, care înseamnă „păros“ fiindcă el s-a născut păros. Seir înseamnă tot „păros“ sau „zbîrlit“ dar ţara n-a fost denumită aşa datorită lui Esau, căci descendenţii acestuia n-au făcut altceva decât să ia ţara Seirului de la primii săi ocupanţi. Esau sau Edom este cunoscut ca acela care şi-a vîndut dreptul său de întîi-născut fratelui său. Iehova, Dumnezeul lui Iacob, a aprobat această vânzare şi a acordat binecuvântarea sa cumpărătorului Iacob. Esau a început atunci să urască pe fratele său şi astfel se înţelege de ce edomiţii, descendenţii lui Esau, s-au bucurat de catastrofa care a lovit naţiunea soră a lui Israel în anul 607 î.e.n., când babilonienii au nimicit Ierusalimul. Această catastrofă naţională şi exilarea israeliţilor supravieţuitori în Babilon a survenit în cursul secolului care a urmat celui în care Isaia a exprimat profeţia sa în legătură cu veghetorul.

11. De unde vine răspunsul veghetorului? Pe cine deci reprezintă Isaia astăzi?

         Unde se găsea veghetorul căruia cineva din teritoriul edomit al Seirului îi punea întrebări? Profeţia respectivă ne-a fost transmisă prin Isaia care locuia în ţara lui Israel în vremea când aceasta era încă liberă. Oricare ar fi locul unde se găseau israeliţii când s-a împlinit profeţia, Isaia reprezenta pe veghetorul pe care l-a pus Dumnezeu pentru a răspunde corect la întrebarea: „Cît mai este din noapte?“ Isaia şi copiii săi aveau aprobarea divină, profetul constituind deci o imagine foarte potrivită a clasei moderne a „veghetorului,“ adică rămăşiţa israeliţilor spirituali care au parte de moştenire cerească. Ei sunt cei care au primit clarificări asupra situaţiei mondiale întunecate de astăzi.

12. (a) Cine s-a oferit în 1879 de a servi ca veghetor colectiv pentru clasa mare a „veghetorului“? (b) De unde le parvenea răspunsul la întrebarea care se punea atunci? Care era acest răspuns?

         În 1879, editorul Turnului de veghere şi asociaţii săi erau creştini consacraţi şi botezaţi. Ei s-au oferit de a servi ca „veghetor“ colectiv pentru toţi fraţii lor unşi cu spirit, care formau împreună cu ei o mare clasă a „veghetorului.“ Ei nu puteau ocoli întrebarea care se punea atunci: „Străjerule, cât mai este din noapte?“ Singurul răspuns demn de încredere pe care-l puteau da era cel pe care Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu îl pusese pe buzele veghetorului din antichitate: „Vine dimineaţa şi noaptea de asemenea“ (Is. 21:12, Crampon). Da, conform lucrurilor de perspectivă descoperite de Iehova Dumnezeu, trebuia să urmeze o perioadă mai luminoasă, „dimineaţa.“ Această dimineaţă anunţă Mileniul sau domnia milenială a lui Iehova, Fiul său glorificat, Isus. Dar înainte de aceasta, trebuia să vină „noaptea“ unei cumplite suferinţe mondiale.

13. (a) Cum a fost denumită seria Studiilor în Scripturi care au început să apară în 1886? Pentru ce? (b) De ce se nelinişteşte bărbatul din Seir din pricina „nopţii“ care se lasă deja asupra ţării?

         Fără îndoială că datorită „dimineţii“ promise, care trebuia să inaugureze domnia milenială a lui Cristos, seria Studiilor în Scripturi pe care editorul Turnul de veghere a început să le publice în 1886, a fost denumită „Zorii Mileniului.“ Dedesubtul acestui titlu apărea textul din Proverbe 4:18 care zice: „Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare a cărei strălucire creşte până ce ziua ajunge la plinătatea ei.“ Dar omul din regiunea Seirului era neliniştit din pricina „nopţii.“ În zilele profetului Isaia, întunericul „nopţii“ care acoperea ţara edomită a Seirului urma să se intensifice şi aceasta sub dominaţia unui nou mare cuceritor care va favoriza nu numai pe edomiţii din muntele Seir ci şi pe fraţii lor din Israel.

14. Cine cunoaşte astăzi răspunsul exact la întrebarea „Cît mai este din noapte“? Este interzis să se pună şi alte întrebări?

         Astăzi, la mai mult de o sută de ani de la apariţia primului număr al Turnului de veghere, oamenii din lume care caută bîjbîind lumina continuă să pună această întrebare presantă: „Cît mai este din noapte?“ Numai clasa „veghetorului“ cunoaşte răspunsul exact la această întrebare şi anume răspunsul Bibliei, şi nu-i este greu să-l dea. Ea, de fapt, primeşte cu bucurie orice altă întrebare, aşa ca veghetorul din profeţia lui Isaia care spunea: „Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi. Mai reveniţi.“ — Is. 21:12.

15. Ce a continuat să facă Turnul de veghere spre a putea răspunde la orice întrebare nouă? Ce mesaj privitor la „noapte“ n-a încetat să proclame?

         Iată de ce Turnul de veghere a continuat să apară până în prezent. Ca orice veghetor adevărat care trebuie să rămână permanent lucid în postul său de veghe, Turnul de veghere a rămas treaz astfel că nici un număr nu a lipsit de la apariţia sa în iulie 1879, în ciuda persecuţiilor pe care clasa „veghetorului“ le-a îndurat în lumea întreagă în cursul primului şi celui de-al doilea război mondial. Periodicul Turnul de veghere a comentat evoluţia „nopţii“ fără să se teamă de a anunţa că aceasta va atinge ora de maximă întunecime atunci când va avea loc „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic,“ în locul pe care Biblia îl denumeşte profetic Har-Maghedon. Clasa unsă a „veghetorului“ continuă deci să–şi îndeplinească misiunea care constă în „a proclama [. . .] ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru.“ — Apoc. 16:14–16; Is. 61:1, 2.

PRONUNŢAREA SENTINŢEI CÎND VEGHETORUL SE AFLĂ LA POSTUL SĂU

16. De ce avea nevoie de curaj „veghetorul“ pentru a striga sentinţa? Pentru ce această sentinţă este de cea mai mare însemnătate pentru noi?

         Pentru a pronunţa cuvintele pe care Dumnezeu i-a cerut să le strige cu glas tare către toţi cei la care poate să ajungă vocea, „veghetorul“ trebuie să se dovedească curajos şi fidel. Sentinţa nu anunţa de fapt nimic bun pentru puterea care urma să devină cea mai mare dintre cele cunoscute pînă atunci. În schimb, ea preciza că poporul veghetorului, naţiunea Israel, va profita de evenimente care urmau să răscolească scena internaţională. Toate acestea n-ar fi decît de puţin interes pentru noi dacă elementele acestei funeste „sentinţe“ nu şi-ar găsi împlinirea principală şi definitivă asupra lumii întregi în cursul secolului nostru tulburat de războaie. Noi sîntem deci priviţi din acest motiv aşa cum era odinioară Isaia.

17, 18. Ce vrea să ilustreze expresia „deşertul mării“? Ce puteri redutabile au dominat această regiune?

         Mesajul divin inspirat transmia prin Isaia începe pe o notă tulburătoare. Citim: „Sentinţa împotriva deşertului mării: Ca uraganele din sud cînd trec, vine din deşert, dintr-o ţară înfricoşătoare.“ — Is. 21:1.

        18 Ţara numită „deşertul mării“ a jucat un rol capital în istorie. Este vorba de regiunea de deltă care desparte Eufratul şi Tigrul, sau Hidekel, două fluvii la care se face referire în legătură cu crearea primului om, Adam (Gen. 2:14). Cândva cele două fluvii se vărsau separat în locul care azi se numeşte Golful Persic şi erau apropiate la gurile lor. Cînd aceste cursuri de apă erau în creştere, câmpiile care le separau deveneau ca o mare fără viaţă, ca un „deşert al mării,“ şi se transformau în mlaştini. În zilele profetului Isaia, această regiune se afla sub stăpânirea celei de-a doua puteri mondiale din istoria Biblică: Asiria. Dar, în secolul următor, această putere trebuia să cedeze locul celei de-a treia care era şi mai puternică.

19. În ce stare trebuie să aducă cea de a treia putere mondială pe poporul lui Isaia? Pentru cine prezintă un interes special astăzi soarta acestei puteri?

         Această a treia putere mondială trebuia să cufunde pe poporul lui Isaia într-o adâncă durere. Soarta pe care urma să o cunoască această putere mondială prezenta deci un foarte mare interes pentru însuşi Isaia, ca veghetor, dar şi pentru cel care face serviciul de veghetor în epoca în care „sentinţa“ împotriva „deşertului mării“ îşi cunoaşte împlinirea sa deplină. Iată de ce clasa modernă a „veghetorului“ şi toţi cei care-l întreabă pentru a se lăsa conduşi de constatările sale, se interesează de împlinirea finală a profeţiei.

20. Cu ce se poate compara catastrofa care vine? De unde vine forţa distructivă?

         La orizont se conturează ceva tot atât de neîndurător ca „uraganele din sud.“ Aceste uragane sunt deosebit de violente şi distrugătoare, şi toate realizările umane care stau în calea acestora riscă să dispară. Aspectul înfricoşător al catastrofei care se apropie este de astfel accentuat de faptul că ea vine „din deşert, dintr-o ţară înfricoşătoare“ (Is. 21:l). În timpul său, profetul Isaia s-a purtat asemenea unui meteorolog şi avertiza locuitorii despre direcţia în care se îndrepta uraganul pentru a se pregăti pentru tot ce este mai rău.

21. Cine a tras semnalul de alarmă în vremea noastră? Mai cu seamă cine a fost pus în gardă, trebuind acum să–şi asume responsabilităţile?

         La fel clasa modernă a „veghetorului“ a tras semnalul de alarmă, mai ales după sfârșitul primului război mondial în 1918. Turnul de veghere n-a dispărut în cursul acestei perioade cruciale în care clasa „veghetorului“ a îndurat violente persecuţii în lumea întreagă. Acest „veghetor“ şi instrumentul său, Turnul de veghere au supravieţuit şi au putut face să răsune un nou avertisment care a fost auzit pe tot pământul. Popoarele, şi mai ales conducătorii lor, au fost puşi în gardă. Ei trebuie de acum înainte să–şi asume propria răspundere.

22. Ce gen de sentinţă va răsuna în curînd? Cărui fapt îşi va datora atunci fericirea o „mare mulţime“?

         Clasa „veghetorului“ va pronunţa în curînd cu ton ridicat o sentinţă consternantă. Când acest strigăt va răsuna pe neaşteptate, fericită va fi „marea mulţime“ care va fi ascultat fără întîrziere avertismentul! — Apoc. 7:9–15.

[Harta şi chenarele de la paginile 8 şi 9]

„Noaptea,“ în curând, va ajunge la ora cea mai întunecoasă în timpul „războiului zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ de la Har-Maghedon.

Veghetorul care stătea pe turnul de veghere în Israel, reprezintă un veghetor colectiv, clasa luminată a israeliţilor spirituali. Aceşti martori moderni ai lui Iehova proclamă că „dimineaţa“ „domniei“ mileniale a lui Cristos va succeda situaţia critică mondială.

Liniştea s-a lăsat peste Duma religioasă, de unde a venit strigătul: „Străjerule, cît mai este din noapte?“

„Viziunea neîndurătoare“ descrie căderea Babilonului şi ea anunţă căderea spirituală a Babilonului cel mare în anul 1919, apoi distrugerea definitivă a imperiului mondial al religiei false imediat înainte de Har-Maghedon.

Darius Medul reprezintă pe Iehova Dumnezeu

Cirus Persanul reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos

„Sentinţa“ lui Dumnezeu vizează „deşertul mării“ care a fost ocupat în întregime de Asiria şi Babilon.