Evoluția Traducerii Lumii Noi

în limba Română traducerea lumii noi a fost tradus fragmentat în citate încă de la lansarea versiunii în limba engleză, însa bazele structurate ale traducerii s-au pus la începutul anilor '70, când un grup de traducători din Oradea, Bistrița, Ilva Mare și București, în urma necesității citării repetate ale aceluiași text în cadrul traducerii Turnului de veghere, Treziți-vă, si a altor publicații editate de către Watchtower Bible and Tract Society PA, au hotărât centralizarea și standardizarea citatelor celor mai uzuale texte biblice. De la an la an arhiva textelor biblice traduse creștea. Deși dificil în perioada comunistă, periodic aveau loc întruniri în Bistrița și în Bistrița-Bârgăului unde Dumitru Cepanaru, Emil Ghinita, Gabriel Negroiu stabileau versiunea finală (existau mai mulți bărbați și femei implicați în lucrarea de traducere preliminară despre care vom vorbi probabil în alte articole). Pretextele oficiale ale ședințelor de revizuire si finalizare ale traducerilor erau cură de aer curat de la Bârgău, tratamente de specialitate cu produse apicole și vacanțele. Securitatea comunistă, deși vigilentă, în anii '80 a devenit mai puțin virulentă în persecuții deși întrunirile martorilor lui Iehova erau riguros monitorizate. Celula de baza a continuat sa activeze în Bistrița până la începutul anilor '90 unde au activat în principal Emil Ghinita si Dumitru Cepanaru

Inițial fiecare text biblic era scris pe o fișă de mărimea unui plic. Fișele erau ordonate cronologic în cutii, fiind ușor accesibile asemenea unui glosar. Ele erau redactate în manuscris sau cu mașina de scris. Înainte de anul 1990 fiecare proprietar trebuia sa își declare și înregistreze mașina de scris împreună cu caracteristicile unice ale acesteia pentru a preîntâmpina orice campanie anticomunistă. Așadar este de prisos să menționez faptul că simpla posesie a unei mașini de scris în acea perioadă putea să se soldeze cu întocmirea unui dosar penal și privare de libertate. In Ilva Mare, si nu numai, se afla o celula condusa de Ureche Traian arondată celei de traducere care se ocupa de multiplicarea materialelor traduse printr-o presă rotativă manufacturată care uneori imprima periodicele Watchtower la o calitate foarte bună.

După 1990, primele semne ale libertății de exprimare au adus și primele calculatoare dotate cu 2 dischete, una pentru sistemul de operare DOS iar cealaltă pentru salvarea Textelor. De menționat că dischetele aveau mărimea de 720 MB, de 10 ori mai mică decât a oricărei poze pe care o faceți astăzi, la data redactării articolului, cu telefonul.

In subsecvent găsim câteva dintre eforturile benevole ale echipei de traducere care a avut diverse componente de-a lungul timpului și din care au făcut parte și multe femei remarcabile. In anii 2004 si 2005, centralizat prin filiala din București de această dată, se face o amplă lucrare de revizuire a traducerii Bibliei care era deja completă în forma draft.

Traducerea Lumii Noi se poate considera un succes deoarece cunoaștem uriașele dificultăți și subtilități ale limbii Române de redare ale diverselor sensuri, pe de o parte, și investiția imensă în timp și dedicare a echipei din forma sa incipientă și până la finalul din 2006, însumând peste 26 de ani de muncă. Criticii de ocazie din exterior nu înțeleg nici 0.001% din complicațiile și complexitatea unei astfel de lucrări. Bineînțeles că aici nu discutam textul englez care a stat în principal la baza traducerii.

Amintiri inedite se leagă de aceste vizite-ședință, în special a lui Gabi Negroiu care nu se mai sătura de natură, de verdeață și de Bârgău. Astfel, la o cură de soare si de tratamente cu produse apicole, in apropiere de vârful Vulturul, la 2 ore de mers de cea mai apropiată zona locuită, acesta descoperă apilarinul, larvele de trântor, puternic regeneratoare și cu importante substanțe active. Eram la storsul mierii iar Gabi avea acces neîngrădit la apilarnil. Cu toate ca fusese avertizat împotriva excesului de apilarnil, Gabriel a încercat sa compenseze perioada petrecuta în poluatul București printr-un tratament intensiv. Efectul se făcu in 30 de minute vizibil, devenind rosu ca racul, fără alte efecte adverse, spre zâmbetul larg al tuturor . Storsul mierii s-a realizat într-un ocean de cer albastru sfârtecat de verdele brazilor dimprejur. Toți eram în costume de baie, fără măști de protecție, plini de miere din cap până în picioare, mai puțin Dumitru Cepanaru care nu renunța bucuros la echipamentul special de protecție. Oricum ar fi stat lucrurile, într-un astfel de cadru paradisiac albinele nu aveau ochi pentru noi. In poza: Emil & Florica Ghinita - Gabriel Negroiu - Dumitru Cepanaru - Maia Zaharie - Florin Chitiul .

Spre toamnă însă, Gabi a avut o puternică încredere în memoria prieteniei albinelor, în dragoste totală și necondiționată intre el și natura. Astfel omul de București se afla din nou printre albine, într-o locație pe Brazii Buni, și fără nici un avertisment fu executat într-o secundă de vreo 5 albine care l-au expulzat în pas alergător la câteva sute de metri de stupina . Printr-o puternică reacție alergică deveni plin de bubițe din cap până în picioare. Cunoscând fenomenul, nu ne-am panicat, i-am administrat 2 pahare de țuică de prună de Bârgău, iar omul de litere era gata în 30 de minute de continuarea activităților de corectare a traducerilor alături de echipă.

Un incident nefericit cu final fericit însă, același neobosit Gabriel Negroiu ajunge de pe drum, se pare, direct in Spitalul Mare, unde a ajuns în soc hipoglicemic, si unde i s-a administrat greșit in regim de urgență soluții saline. Cadrele medicale ale echipei de traducere in extremis însă au intervenit solicitând imperios glucoză. Este așadar inutil sa expun in continuare pericolele la care se expuneau membrii grupului de traducere care trebuiau sa își disimuleze activitățile considerate ilegale apelând la diverse subterfugii. Membrii grupului de transport a literaturii de tradus sau traduse erau cei mai vulnerabili la oboseala circulației pe timp de noapte, accidente de naturi multiple și de circulație, asa cum a fost accidentul in care a fost implicat Voda Ioan si echipa de transport din Oradea condusa de Arpad Alafi. Autoturismele primeau o porție de benzina ce varia de la 7 la 15 litri pe luna cu scopul de a ține sub control deplasările, iar itinerarul trebuia să țină cont și restricționarea alternativă a circulației autoturismelor având număr par sau impar.