Diverse

Rugaciunea

Poluarea

• A. Războiul lui Dumnezeu pentru a pune capăt răutăţii
  • Naţiunile adunate pentru Armaghedon. Ap 16:14, 16
  • Dumnezeu luptă, mobilizându-şi Fiul şi îngerii. 2Te 1:6–9. Ap 19:11–16
  • Cum putem supravieţui. Ţe 2:2, 3; Ap 7:14
• B. Nu contravine iubirii lui Dumnezeu
  • Lumea este extrem de coruptă. 2Ti 3:1–5
  • Dumnezeu este răbdător, însă dreptatea reclamă intervenţia sa. 2Pe 3:9, 15; Lu 18:7, 8
  • Cei răi trebuie să dispară pentru ca oamenii drepţi să poată prospera. Pr 21:18; Ap 11:18

• A. Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat
  • Spiritul lui Dumnezeu i-a îndemnat pe oameni să scrie. 2Pe 1:20, 21
  • Conţine profeţii: Da 8:5, 6, 20–22; Lu 21:5, 6, 20–22; Is 45:1–4
  • Întreaga Biblie este inspirată şi utilă. 2Ti 3:16, 17; Ro 15:4
• B. Ghid practic pentru zilele noastre
  • Ignorarea principiilor biblice este fatală. Ro 1:28–32
  • Înţelepciunea umană nu poate substitui Biblia. 1Co 1:21, 25; 1Ti 6:20
  • Ne ocroteşte de cel mai puternic duşman. Ef 6:11, 12, 17
  • Îl îndrumă pe om pe calea cea dreaptă. Ps 119:105; 2Pe 1:19; Pr 3:5, 6
• C. Scrisă pentru oamenii din toate naţiunile şi de toate rasele
  • Scrierea ei a început în Orient. Ex 17:14; 24:12, 16; 34:27
  • Dumnezeu nu le-a dat-o numai europenilor. Ro 10:11–13; Ga 3:28
  • Dumnezeu acceptă tot felul de oameni. Fa 10:34, 35; Ro 5:18; Ap 7:9, 10

• A. Biserica este un edificiu spiritual, zidit pe Cristos
  • Dumnezeu nu locuieşte în temple făcute de om. Fa 17:24, 25; 7:48
  • Adevărata biserică este templul spiritual format din pietre vii. 1Pe 2:5, 6
  • Cristos este piatra unghiulară, iar apostolii, temelia secundară. Ef 2:20
  • Trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu cu spirit şi cu adevăr. Ioan 4:24
• B. Biserica nu este zidită pe Petru
  • Isus nu a spus că biserica va fi zidită pe Petru. Mt 16:18
  • Isus este „stânca“. 1Co 10:4
  • Petru l-a identificat pe Isus drept temelie. 1Pe 2:4, 6–8; Fa 4:8–12

• A. O cerinţă pentru creştini
  • Exemplul lăsat de Isus. Mt 3:13–15; Ev 10:7
  • Simbol al renegării de sine sau al dedicării. Mt 16:24; 1Pe 3:21
  • Numai pentru cei suficient de maturi pentru a fi învăţaţi. Mt 28:19, 20; Fa 2:41
  • Modalitatea corectă este scufundarea în apă. Fa 8:38, 39; Ioan 3:23
• B. Nu spală de păcate
  • Isus nu a fost botezat pentru a i se spăla păcatele. 1Pe 2:22; 3:18
  • Sângele lui Isus este cel ce spală de păcate. 1Io 1:7

• A. Căsătoria trebuie să fie o uniune onorabilă
  • Comparată cu cea dintre Cristos şi mireasa sa. Ef 5:22, 23
  • Patul conjugal trebuie să fie neîntinat. Ev 13:4
  • Cuplurile sunt sfătuite să nu se separe. 1Co 7:10–16
  • Porneia este singurul motiv scriptural pentru divorţ. Mt 19:9
• B. Creştinii trebuie să respecte principiul autorităţii
  • În calitate de cap al familiei, soţul trebuie să-şi iubească şi să-şi îngrijească familia. Ef 5:23–31
  • Soţia îşi iubeşte soţul, îl ascultă şi îi este supusă. 1Pe 3:1–7; Ef 5:22
  • Copiii trebuie să fie ascultători. Ef 6:1–3; Col 3:20
• C. Responsabilitatea părinţilor faţă de copii
  • Trebuie să-i iubească, acordându-le timp şi atenţie. Tit 2:4
  • Să nu-i irite. Col 3:21
  • Să le satisfacă necesităţile materiale şi spirituale. 2Co 12:14; 1Ti 5:8
  • Să-i educe pentru viaţă. Ef 6:4; Pr 22:6, 15; 23:13, 14
• D. Este recomandat creștinilor să se căsătorească numai cu creştini
  • Căsătoria numai „în Domnul“. 1Co 7:39 O femeie maritata este legata de lege cata vreme ii trăiește bărbatul; dar, daca-i moare barbatul, este sloboda sa se marite cu cine vrea; numai in Domnul. ; De 7:3,4 3. Sa nu te incuscresti cu popoarele acestea, sa nu mariti pe fetele tale dupa fiii lor si sa nu iei pe fetele lor de neveste pentru fiii tai; 4. caci ar abate de la Mine pe fiii tai si ar sluji astfel altor dumnezei; Domnul S-ar aprinde de manie impotriva voastra si te-ar nimici indata. ; Ne 13:26 Oare nu in aceasta a pacatuit Solomon, imparatul lui Israel? Nu era alt imparat ca el in multimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui, si Dumnezeu il pusese imparat peste tot Israelul. Totusi femeile straine l-au tarat si pe el in pacat.
• E. Poligamia nu este scripturală
  • La început, bărbatul avea o singură soţie. Ge 2:18, 22–25
  • Isus a restabilit această normă pentru creştini. Mt 19:3–9
  • Creştinii din secolul I nu au fost poligami. 1Co 7:2, 12–16; Ef 5:28–31

• A. Numai 144.000 merg la cer
  • Un număr limitat; vor fi regi cu Cristos. Ap 5:9, 10; 20:4
  • Isus a fost precursorul; după el au fost aleşi şi alţii. Col 1:18; 1Pe 2:21
  • Mulţi alţi oameni vor trăi pe pământ. Ps 72:8; Ap 21:3, 4
  • Cei 144.000 ocupă o poziţie specială pe care nu o are nimeni în afară de ei. Ap 14:1, 3; 7:4, 9

• A. Comemorarea Cinei Domnului
  • Sărbătorită o dată pe an, în ziua de Paşti. Lu 22:1, 17–20; Ex 12:14
  • Se comemorează moartea de jertfă a lui Isus. 1Co 11:26; Mt 26:28
  • Participă cei ce au speranţă cerească. Lu 22:29, 30; 12:32, 37
  • Cum ştie o persoană că are o asemenea speranţă. Ro 8:15–17

• A. Concordă cu faptele ştiinţifice; dezminte evoluţionismul
  • Ştiinţa confirmă ordinea în care au fost create lucrurile. Ge 1:11, 12, 21, 24, 25
  • Legea lui Dumnezeu cu privire la „specie“ este veridică. Ge 1:11, 12; Iac 3:12
• B. Zilele de creare nu sunt de 24 de ore
  • Cuvântul „zi“ poate însemna şi perioadă de timp. Ge 2:4
  • O zi pentru Dumnezeu poate însemna o lungă perioadă de timp. Ps 90:4; 2Pe 3:8

• A. Isus a fost atârnat pe un stâlp de execuţie în semn de dispreţ
  • Isus a fost atârnat pe un stâlp, sau lemn. Fa 5:30; 10:39; Ga 3:13
  • Creştinii trebuie să-şi poarte stâlpul, în sensul că trebuie să suporte dispreţul. Mt 10:38; Lu 9:23
• B. Nu trebuie venerată
  • Expunerea stâlpului lui Isus este un semn de dispreţ. Ev 6:6; Mt 27:41, 42
  • Folosirea crucii în închinare este idolatrie. Ex 20:4, 5; Ier 10:3–5
  • Isus este spirit, nu mai este pe stâlp. 1Ti 3:16; 1Pe 3:18

• A. Venerarea strămoşilor este inutilă
  • Strămoşii sunt morţi, inconştienţi. Ec 9:5, 10
  • Primii strămoşi nu sunt demni să li se aducă închinare. Ro 5:12, 14; 1Ti 2:14
  • Dumnezeu interzice acest fel de închinare. Ex 34:14; Mt 4:10
• B. Oamenii pot fi onoraţi, însă numai lui Dumnezeu trebuie să i se aducă închinare
  • Tinerii trebuie să-i onoreze pe vârstnici. 1Ti 5:1, 2, 17; Ef 6:1–3
  • Însă numai lui Dumnezeu trebuie să i se aducă închinare. Fa 10:25, 26; Ap 22:8, 9

• A. Diavolul este o persoană spirituală
  • Nu este răul din om, ci o persoană spirituală. 2Ti 2:26
  • Diavolul este o persoană la fel ca îngerii. Mt 4:1, 11; Iov 1:6
  • S-a făcut Diavol, cultivând o dorinţă greşită. Iac 1:13–15
• B. Diavolul este conducătorul invizibil al lumii
  • El este dumnezeul acestei lumi, iar lumea se află sub controlul lui. 2Co 4:4; 1Io 5:19; Ap 12:9
  • I s-a permis să rămână în viaţă până la rezolvarea controversei. Ex 9:16; Ioan 12:31
  • Va fi aruncat în abis, apoi distrus. Ap 20:2, 3, 10
• C. Demonii sunt îngeri rebeli
  • S-au alăturat lui Satan înainte de Potop. Ge 6:1, 2; 1Pe 3:19, 20
  • Înjosiţi, privaţi de orice lumină. 2Pe 2:4; Iuda 6
  • Luptă împotriva lui Dumnezeu, asupresc omenirea. Lu 8:27–29; Ap 16:13, 14
  • Vor fi distruşi împreună cu Satan. Mt 25:41; Lu 8:31; Ap 20:2, 3, 10

• A. Nu este un loc literal de chin în foc
  • Suferindul Iov s-a rugat să meargă acolo. Iov 14:13
  • Un loc de inactivitate. Ps 6:5; Ec 9:10; Is 38:18, 19
  • Isus a fost înviat din mormânt, sau din iad. Fa 2:27, 31, 32; Ps 16:10
  • Iadul îi va elibera pe ceilalţi morţi, iar apoi va fi distrus. Ap 20:13, 14
• B. Focul simbolizează nimicirea
  • Focul simbolizează tăierea de la viaţă. Mt 25:41, 46; 13:30
  • Păcătoşii nepenitenţi vor fi distruşi pentru totdeauna, ca prin foc. Ev 10:26, 27
  • „Chinuirea“ Diavolului în foc semnifică moartea eternă. Ap 20:10, 14, 15
• C. Ilustrarea cu bogatul şi Lazăr nu constituie o dovadă a chinului veşnic
  • Focul este un simbol ca şi expresia „sânul lui Avraam“. Lu 16:22–24
  • Poziţia de favoare a lui Avraam este pusă, de asemenea, în contrast cu întunericul. Mt 8:11, 12
  • Nimicirea Babilonului este denumită chin în foc. Ap 18:8–10, 21

• A. Numele lui Dumnezeu
  • „Dumnezeu“ este un termen general; Domnul nostru are un nume propriu. 1Co 8:5, 6
  • Ne rugăm ca numele lui să fie sfinţit. Mt 6:9, 10
  • Iehova este numele lui Dumnezeu. Ps 83:18; Ex 6:2, 3; 3:15; Is 42:8 (Gen. 22:14; Ex. 17:15, BC, nota de subsol)
  • Isus a făcut de cunoscut numele. Ioan 17:6, 26; 5:43; 12:12, 13, 28
• B. Existenţa lui Dumnezeu
  • Omul nu poate să-l vadă pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă. Ex 33:20; Ioan 1:18; 1Io 4:12
  • Nu este necesar să-l vedem pe Dumnezeu pentru a crede. Ev 11:1; Ro 8:24, 25; 10:17
  • Dumnezeu poate fi cunoscut observând lucrările sale vizibile. Ro 1:20; Ps 19:1, 2
  • Împlinirea profeţiilor atestă existenţa lui Dumnezeu. Is 46:8–11
• C. Calităţile lui Dumnezeu
  • Dumnezeu este iubire. 1Io 4:8, 16; Ex 34:6; 2Co 13:11; Mi 7:18
  • Înţelepciunea sa este supremă. Iov 12:13; Ro 11:33; 1Co 2:7
  • Este drept; exercită dreptatea. De 32:4; Ps 37:28
  • Este atotputernic. Iov 37:23; Ap 7:12; 4:11
• D. Nu toată lumea slujeşte aceluiaşi Dumnezeu
  • Calea care pare bună nu este întotdeauna dreaptă. Pr 16:25; Mt 7:21
  • Sunt două căi; numai una duce la viaţă. Mt 7:13, 14; De 30:19
  • Există mulţi dumnezei, dar numai un singur Dumnezeu adevărat. 1Co 8:5, 6; Ps 82:1
  • Cunoaşterea adevăratului Dumnezeu este esenţială pentru a obţine viaţa. Ioan 17:3; 1Io 5:20

• A. Folosirea imaginilor şi a statuilor în închinare este o insultă gravă la adresa lui Dumnezeu
  • Nimeni nu poate face o imagine a lui Dumnezeu. 1Io 4:12; Is 40:18; 46:5; Fa 17:29
  • Creştinii au fost avertizaţi cu privire la imagini. 1Co 10:14; 1Io 5:21
  • Lui Dumnezeu trebuie să i se aducă o închinare cu spirit şi cu adevăr. Ioan 4:24
• B. Închinarea la imagini s-a dovedit nefastă pentru naţiunea Israel
  • Evreilor le era interzis să se închine la imagini. Ex 20:4, 5
  • Nu aud, nu vorbesc; cei ce le fac devin ca ele. Ps 115:4–8
  • Sunt o capcană, aducând distrugerea. Ps 106:36, 40–42; Ier 22:8, 9
• C. Închinarea împărţită este interzisă
  • Dumnezeu nu acceptă să i se aducă o închinare împărţită. Is 42:8
  • Numai Dumnezeu este „Ascultătorul rugăciunii“. Ps. 65:1, 2

• Unii au zel, dar nu conform voinţei lui Dumnezeu. Ro 10:2, 3
• Ceea ce este rău strică şi ceea ce ar putea fi bun. 1Co 5:6; Mt 7:15–17
• Învăţătorii falşi conduc la distrugere. 2Pe 2:1; Mt 12:30; 15:14
• Închinarea curată pretinde o devoţiune exclusivă. De 6:5, 14, 15

• A. Isus este Fiul lui Dumnezeu şi Rege numit
  • Întâiul născut al lui Dumnezeu, folosit la crearea tuturor celorlalte lucruri. Ap 3:14; Col 1:15–17
  • A devenit om, născut dintr-o femeie; mai prejos decât îngerii. Ga 4:4; Ev 2:9
  • Născut de spiritul lui Dumnezeu, pentru viaţă cerească. Mt 3:16, 17
  • Înălţat într-o poziţie superioară celei pe care o avea înainte de venirea sa pe pământ. Flp 2:9, 10
• B. Credinţa în Isus Cristos este o condiţie esenţială pentru salvare
  • Cristos este sămânţa promisă a lui Avraam. Ge 22:18; Ga 3:16
  • Isus este unicul Mare Preot; răscumpărarea. 1Io 2:1, 2; Ev 7:25, 26; Mt 20:28
  • Viaţa — posibilă prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Cristos şi prin ascultare. Ioan 17:3; Fa 4:12
• C. Nu este suficient doar să credem în Isus
  • Credinţa trebuie să fie însoţită de fapte. Iac 2:17–26; 1:22–25
  • Trebuie să ascultăm de poruncile sale; să facem lucrarea pe care a făcut-o el. Ioan 14:12, 15; 1Io 2:3
  • Nu toţi cei ce folosesc numele Domnului vor intra în Regat. Mt 7:21–23

• A. Speranţă pentru morţi
  • Toţi cei din morminte vor învia. Ioan 5:28, 29
  • Învierea lui Isus este o garanţie. 1Co 15:20–22; Fa 17:31
  • Cei ce păcătuiesc împotriva spiritului nu vor fi înviaţi. Mt 12:31, 32
  • Le este asigurată acelora care dau dovadă de credinţă. Ioan 11:25
• B. Înviere pentru viaţă cerească sau pământească
  • Toţi mor în Adam; primesc viaţă în Isus. 1Co 15:20–22; Ro 5:19
  • Diferenţe în ce priveşte natura celor înviaţi. 1Co 15:40, 42, 44
  • Comoştenitorii lui Isus vor fi ca el. 1Co 15:49; Flp 3:20, 21
  • Cei ce nu guvernează vor fi pe pământ. Ap 20:4b, 5, 13; 21:3, 4

• A. Toţi creştinii trebuie să depună mărturie, să spună vestea bună
  • Pentru a fi aprobaţi de Isus, trebuie să îl mărturisească în faţa oamenilor. Mt 10:32
  • Trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, să ne demonstrăm credinţa. Iac 1:22–24; 2:24
  • Şi cei noi trebuie să devină învăţători. Mt 28:19, 20
  • Declararea publică aduce salvare. Ro 10:10
  • Oamenii trebuie sa afle Vestea Buna a Imparatiei Mt 24:14 Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul    Fa 4:18–20 18. Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu niciun chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. 19. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: “Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; 20. caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit.”    Fa 5:28,29 28. “Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul sa nu invatati pe norod in Numele acesta? Si voi iata ca ati umplut Ierusalimul cu invatatura voastra si cautati sa aruncati asupra noastra sangele acelui Om.” 29. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: “Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!
• B. Vestirea vestii bune nu este opțională
  • Eze 33:8,9 8. Cand zic celui rau: “Raule, vei muri negresit!”, si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta. 9. Dar, daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul.    Fa 20:26,27 26. De aceea va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. 27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu. ;    1Co 9:16 Daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricina de lauda, caci trebuie s-o vestesc; si vai de mine, daca nu vestesc Evanghelia!    1Ti 4:16 Fii cu luare aminte asupra ta insuti si asupra invataturii pe care o dai altora; staruie in aceste lucruri, caci, daca vei face asa, te vei mantui pe tine insuti si pe cei ce te asculta ;    1Co 9:22 Am fost slab cu cei slabi, ca sa castig pe cei slabi. M-am facut tuturor totul, ca, oricum, sa mantuiesc pe unii din ei.

• A. Cauza morţii
  • Omul a fost perfect la început; perspectiva sa era viaţa veşnică. Ge 1:28, 31
  • Neascultarea a adus cu sine sentinţa morţii. Ge 2:16, 17; 3:17, 19
  • Păcatul şi moartea s-au transmis la toţi copiii lui Adam. Ro 5:12
• B. Starea morţilor
  • Adam a devenit un suflet, nu i s-a dat un suflet. Ge 2:7; 1Co 15:45
  • Omul însuşi, sau sufletul, moare. Eze 18:4; Is 53:12; Iov 11:20
  • Morţii sunt inconştienţi, nu ştiu nimic. Ec 9:5, 10; Ps 146:3, 4
  • Morţii dorm în aşteptarea învierii. Ioan 11:11–14, 23–26; Fa 7:60
• C. Nu este posibil să vorbeşti cu morţii
  • Morţii nu trăiesc lângă Dumnezeu ca spirite. Ps 115:17; Is 38:18
  • Suntem avertizaţi cu privire la încercarea de a vorbi cu morţii. Is 8:19; Le 19:31
  • Mediile spiritiste şi prezicătorii sunt condamnaţi. De 18:10–12; Ga 5:19–21

• A. Motivul opoziţiei întâmpinate de creştini
  • Pe Isus l-au urât; opoziţia a fost profeţită. Ioan 15:18–20; Mt 10:22
  • Respectarea principiilor drepte condamnă lumea. 1Pe 4:1, 4, 12, 13
  • Satan, dumnezeul acestui sistem, se opune Regatului. 2Co 4:4; 1Pe 5:8
  • Creştinului nu-i este teamă; Dumnezeu îl susţine. Ro 8:38, 39; Iac 4:8
• B. Soţia nu trebuie să-i permită soţului să o separe de Dumnezeu
  • Am fost avertizaţi; alţii pot să-l dezinformeze pe soţ. Mt 10:34–38; Fa 28:22
  • Soţia trebuie să se îndrepte spre Dumnezeu şi Cristos. Ioan 6:68; 17:3
  • Prin fidelitatea ei îşi poate salva soţul. 1Co 7:16; 1Pe 3:1–6
  • Soţul este capul, dar nu pentru a impune modul de închinare. 1Co 11:3; Fa 5:29
• C. Soţul nu trebuie să-i permită soţiei lui să-l împiedice să-i slujească lui Dumnezeu
  • Trebuie să-şi iubească soţia şi familia şi să dorească ca ei să trăiască. 1Co 7:16
  • Are responsabilitatea de lua deciziile în familie şi de a o întreţine. 1Co 11:3; 1Ti 5:8
  • Dumnezeu îl iubeşte pe omul care stă de partea adevărului. Iac 1:12; 5:10, 11
  • Compromisul de dragul păcii atrage dezaprobarea lui Dumnezeu. Ev 10:38
  • Îşi conduce familia spre fericire, în lumea nouă. Ap 21:3, 4

• A. Ce este păcatul
  • O violare a legilor lui Dumnezeu şi a normelor sale perfecte. 1Io 3:4; 5:17
  • Omul, creaţie a lui Dumnezeu, este răspunzător în faţa lui. Ro 14:12; 2:12–15
  • Legea a definit păcatul; l-a făcut pe om conştient de existenţa păcatului. Ga 3:19; Ro 3:20
  • Toţi oamenii sunt păcătoşi; nu se ridică la înălţimea normelor perfecte ale lui Dumnezeu. Ro 3:23; Ps 51:5
• B. De ce suferă toţi din cauza păcatului lui Adam
  • Adam a transmis tuturor imperfecţiunea, moartea. Ro 5:12, 18
  • Plin de îndurare, Dumnezeu a tolerat omenirea. Ps 103:8, 10, 14, 17
  • Jertfa lui Isus face ispăşire pentru păcate. 1Io 2:2
  • Păcatul şi toate celelalte lucrări ale Diavolului vor fi nimicite. 1Io 3:8
• C. Fructul interzis: neascultarea, nu actul sexual
  • Interdicţia cu privire la pom exista înainte de crearea Evei. Ge 2:17, 18
  • Primei perechi umane i s-a spus să aibă copii. Ge 1:28
  • Copiii nu sunt un rezultat al păcatului, ci al binecuvântării divine. Ps 127:3–5
  • Eva a păcătuit în absenţa soţului ei; a luat-o înainte. Ge 3:6; 1Ti 2:11–14
  • În calitate de cap, Adam s-a răzvrătit împotriva legii divine. Ro 5:12, 19
• D. Ce este păcatul împotriva spiritului sfânt (Mt 12:32; Mr 3:28, 29)
  • Nu este un păcat moştenit. Ro 5:8, 12, 18; 1Io 5:17
  • Cineva poate mâhni spiritul, însă se poate redresa. Ef 4:30; Iac 5:19, 20
  • Practicarea deliberată a păcatului duce la moarte. 1Io 3:6–9
  • Dumnezeu îi judecă pe aceşti păcătoşi; îşi retrage spiritul său. Ev 6:4–8
  • Nu trebuie să ne rugăm pentru aceşti nepenitenţi. 1Io 5:16, 17

• A. Scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ
  • Paradisul a fost amenajat pe pământ pentru oameni perfecţi. Ge 1:28; 2:8–15
  • Scopul lui Dumnezeu se va realiza cu certitudine. Is 55:11; 46:10, 11
  • Pământul va fi populat cu oameni paşnici şi perfecţi. Is 45:18; Ps 72:7; Is 9:6, 7
  • Regatul va restabili Paradisul. Mt 6:9, 10; Ap 21:3–5
• B. Pământul nu va fi niciodată distrus sau depopulat
  • Planeta Pământ va dăinui pentru totdeauna. Ec 1:4; Ps 104:5
  • În timpul lui Noe au fost distruşi oamenii, nu pământul. 2Pe 3:5–7; Ge 7:23
  • În timpurile noastre, acest exemplu furnizează speranţa supravieţuirii. Mt 24:37–39
  • Cei răi vor fi distruşi; „marea mulţime“ va supravieţui. 2Te 1:6–9; Ap 7:9, 14

• A. Omul nu este predestinat
  • Scopul lui Dumnezeu este sigur. Is 55:11; Ge 1:28
  • Fiecăruia i se oferă posibilitatea de a-l sluji pe Dumnezeu. Ioan 3:16; Flp 2:12

• A. Apariţia lor a fost profeţită; existau în zilele apostolilor
  • Cum îi putem recunoaşte. De 18:20–22; Lu 6:26
  • Au fost profeţiţi; recunoscuţi după roade. Mt 24:23–26; 7:15–23

• A. Isus şi-a dat viaţa umană ca „răscumpărare pentru toţi“
  • Isus şi-a dat viaţa ca răscumpărare. Mt 20:28
  • Valoarea sângelui vărsat oferă iertarea păcatelor. Ev 9:14, 22
  • O singură jertfă a fost suficientă pentru totdeauna. Ro 6:10; Ev 9:26
  • Foloasele nu vin automat; valoarea jertfei trebuie recunoscută. Ioan 3:16
• B. A fost un preţ corespunzător
  • Adam a fost creat perfect. De 32:4; Ec 7:29; Ge 1:31
  • În urma păcatului a pierdut propria sa perfecţiune şi pe cea a copiilor săi. Ro 5:12, 18
  • Descendenţii neputincioşi; era necesar un echivalent al lui Adam. Ps 49:7; De 19:21
  • Răscumpărarea: viaţa umană perfectă a lui Isus. 1Ti 2:5, 6; 1Pe 1:18, 19

• A. Cine este răspunzător de strâmtorarea mondială
  • Guvernarea nelegiuită este cauza vremurilor grele. Pr 29:2; 28:28
  • Conducătorul acestei lumi, duşmanul lui Dumnezeu. 2Co 4:4; 1Io 5:19; Ioan 12:31
  • Necazurile sunt provocate de Diavol; timpul s-a scurtat. Ap 12:9, 12
  • Diavolul va fi legat, va urma o pace glorioasă. Ap 20:1–3; 21:3, 4
• B. De ce este permisă răutatea
  • Diavolul a pus la îndoială loialitatea creaturilor faţă de Dumnezeu. Iov 1:11, 12
  • Celor credincioşi li se oferă posibilitatea de a-şi dovedi loialitatea. Ro 9:17; Pr 27:11
  • Diavolul s-a dovedit un mincinos; controversa va fi rezolvată. Ioan 12:31
  • Cei fideli vor primi ca recompensă viaţa veşnică. Ro 2:6, 7; Ap 21:3–5
• C. Timpul sfârşitului suficient de lung: o dispoziţie plină de îndurare
  • Ca şi pe timpul lui Noe, proclamarea avertismentelor necesită timp. Mt 24:14, 37–39
  • Dumnezeu nu este încet, ci îndurător. 2Pe 3:9; Is 30:18
  • Biblia ne ajută să nu fim luaţi prin surprindere. Lu 21:36; 1Te 5:4
  • Să căutăm acum ocrotirea lui Dumnezeu. Is 2:2–4; Ţe 2:3
• D. Soluţia la strâmtorarea mondială nu vine de la oameni
  • Oamenii înspăimântaţi şi dezorientaţi. Lu 21:10, 11; 2Ti 3:1–5
  • Regatul lui Dumnezeu va reuşi, nu oamenii. Da 2:44; Mt 6:10
  • Pentru a trăi, trebuie să faci pace cu Regele acum. Ps 2:9, 11, 12

• A. Ce va face Regatul lui Dumnezeu pentru omenire
  • Va împlini voinţa divină. Mt 6:9, 10; Ps 45:6; Ap 4:11
  • Un guvern cu rege şi legi. Is 9:6, 7; 2:3; Ps 72:1, 8
  • Va distruge ce este rău; va guverna peste întreg pământul. Da 2:44; Ps 72:8
  • Domnia milenară: restabilirea omenirii şi a Paradisului. Ap 21:2–4; 20:6
• B. Începe să guverneze în timp ce duşmanii lui Cristos sunt încă activi
  • După ce a fost înviat, Cristos a trebuit să aştepte mult timp. Ps 110:1; Ev 10:12, 13
  • Vine la putere; duce un război împotriva lui Satan. Ps 110:2; Ap 12:7–9; Lu 10:18
  • După instaurarea Regatului urmează vaiuri pe pământ. Ap 12:10, 12
  • Necazurile din prezent arată că este timpul să luăm poziţie de partea Regatului. Ap 11:15–18
• C. Nu ‘în inimi’; nu vine în existenţă prin eforturile oamenilor
  • Regatul este ceresc, nu pământesc. 2Ti 4:18; 1Co 15:50; Ps 11:4
  • Nu ‘în inimi’; Isus vorbea cu fariseii. Lu 17:20, 21
  • Nu este o parte a acestei lumi. Ioan 18:36; Lu 4:5–8; Da 2:44
  • Guvernele şi normele umane vor fi înlocuite. Da 2:44

• A. O singură religie adevărată
  • O singură speranţă, o singură credinţă, un singur botez. Ef. 4:5, 13 (…) un Domn, o credinţă, un botez; (…) până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos
  • O singură cale, îngustă; puţini o găsesc. Ef 4:4–6 4. Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. 5. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. 6. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti. ;    Mt 7:13,14 Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla.
  • Recunoscută după roade. Mt 7:19,20; Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.    Lu 6:43,44; Nu este nici un pom bun care să facă roade stricate şi nici un pom stricat care să facă roade bune. Căci fiecare pom se recunoaşte după propriile lui roade. Din mărăcini, oamenii nu culeg smochine şi din ciulini, ei nu culeg struguri!    Ioan 15:8 Tatăl Meu este proslăvit prin aceasta: prin faptul că voi aduceţi mult rod şi deveniţi ucenicii Mei. Religia adevărată se recunoaște dacă avem grija de orfani si văduve: Iac 1:27 Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume.
  • Iubire şi unitate între membrii ei; o condiție necesară dar nu suficientă, Luca 6:32,33; Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii[h] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel!    Ioan 13:35; Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.    1Co 1:10; Vă îndemn, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire şi să nu fie dezbinări între voi, ci să fiţi pe deplin uniţi în gândire şi în scop    1Io 4:20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar îşi urăşte fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut.
• B. Doctrinele nescripturale trebuie respinse
  • Isus a respins doctrinele false. Mt 23:15,23,24; ¹⁵ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi înconjuraţi marea şi uscatul pentru a face un prozelit, dar când devine astfel, faceţi din el de două ori mai mult un fiu al Gheenei decât sunteţi voi! ²³ Vai de voi, cărturari şi farisei ipocriţi! Căci voi daţi zeciuială din mentă, din mărar şi din chimion, dar neglijaţi cele mai importante lucruri din Lege, şi anume dreptatea, mila şi credincioşia! Pe acestea trebuia să le faceţi, iar pe acelea să nu le neglijaţi! ²⁴ Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!    Mt 15:4–9 ⁴ Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!“ şi „Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea“. ⁵ Însă voi ziceţi: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu!», ⁶ acela nu mai este dator să-şi cinstească tatăl (sau mama)“. Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiţiei voastre. ⁷ Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi când a zis: ⁸ „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! ⁹ Degeaba însă Mi se închină ei, dând ca învăţături nişte porunci de-ale oamenilor!“
  • Suntem avertizaţi că doctrinele false contaminează. Mt 16:6,12 ^6. Isus le-a zis: “Luați seama si păziți-vă de aluatul fariseilor si al saducheilor.” ^12. Atunci au înțeles ei ca nu le zisese sa se păzească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor si a saducheilor. ;    Ga 5:9 Putin aluat face sa se dospească toată plămădeala.
  • Isus a procedat astfel pentru a-i proteja pe cei orbiţi spiritualiceşte. Mt 15:14 Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.
  • Ni se porunceşte să fim separaţi. 2Ti 3:5 avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia ;    2Co 6:14–17 14. Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? 15. Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? 16. Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: “Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.” 17. De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. ;    Ap 18:4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei!
  • Adevărul i-a eliberat pentru a deveni discipoli ai lui Isus. Ioan 8:31,32 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
• C. Ce atutudine vom adopta daca religia noastra nu este conformă Bibliei?
  • Adevărul eliberează din prizonieratul conceptiilor necrestine. Ioan 8:31, 32
  • Israeliţii și-au schimbat modul de inchinare Ios 24:15 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”;    Naaman și-a schimbat modul de viață spiritual, schimbâdu-și inchinarea 2Îm 5:17 Atunci, Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere-de-tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului
  • Creştinii din secolul I şi-au schimbat orientarea religioasa si comportamentul. Ga 1:13,14; Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea 14 şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.    Fa 3:17,19 ^17. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri. ^19. Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare
  • Pavel şi-a schimbat religia. Fa 26:4–6 4.Viata mea, din cele dintai zile ale tineretii mele, este cunoscuta de toti iudeii, pentru ca am petrecut-o in Ierusalim, in mijlocul neamului meu. 5. Daca vor sa marturiseasca, ei stiu de la inceput ca am trait ca fariseu, dupa cea mai ingusta partida a religiei noastre. 6. Si acum sunt dat in judecata pentru nadejdea fagaduintei pe care a facut-o Dumnezeu parintilor nostri
  • Se impune schimbarea mentalitatii noastre cu una complet noua. Ap 12:9 Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui.;    Ro 12:2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.
    • Sinceritatea este importanta. Nu trebuie însă puse preferințele persoanele înaintea adevărurilor biblice. Ro 10:2,3 Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere: pentru ca, intrucat n-au cunoscut neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu.
  • Dumnezeu a stabilit normele de închinare. Ioan 4:23,24 ^23.Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. ^24. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar.” ;
  • Nefiind conforme cu voința lui D-zeu Faptele bune in proprii ochi pot fi ignorate. Mt 7:21–23 ^21. Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. ^22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am făcut noi multe minuni in Numele Tau?” ^23. Atunci le voi spune curat: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
  • Misiunea de a face discipoli. Mt 28:19 Duceți-vă si faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i in Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. ;    Fa 8:12 Dar cand au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu si a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atat bărbați cat si femei. ;    Fa 14:21 Dupa ce au propovaduit Evanghelia in cetatea aceasta si au facut multi ucenici, s-au intors la Listra, la Iconia si la Antiohia

• A. Rugăciuni pe care Dumnezeu le ascultă
  • Dumnezeu ascultă rugăciunile oamenilor. Ps 145:18; 1Pe 3:12
  • Persoanele care nu-si modifica comportamentul nu sunt aprobate de D-zeu. Is 1:15–17 ^15. Când va întindeți mâinile, Imi întorc ochii de la voi; si oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, caci mâinile va sunt pline de sânge! ^16. Spălați-va deci si curățați-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati făcut! Încetați sa mai faceți răul! ^17. Învățați-vă sa faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!
  • Rugăciunea trebuie făcută în numele lui Isus. Ioan 14:13, 14; 2Co 1:20
  • Rugăciunea trebuie să fie în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. 1Io 5:14, 15
  • Credinţa este indispensabilă. Iac 1:6–8
• B. Repetările inutile, rugăciunile adresate Mariei sau „sfinţilor“ nu sunt aprobate
  • Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu în numele lui Isus. Ioan 14:6, 14; 16:23, 24
  • Repetările de cuvinte nu vor fi ascultate. Mt 6:7

• A. Creştinii nu se află sub obligaţia de a ţine o zi de sabat
  • Legea a fost abrogată prin moartea lui Isus. Ef 2:15
  • Creştinii nu se află sub obligaţia de a ţine sabatul. Col 2:16, 17; Ro 14:5, 10
  • Mustrare din cauza ţinerii sabatului, etc. Ga 4:9–11; Ro 10:2–4
  • Creştinii intră în odihna lui Dumnezeu prin credinţă şi ascultare. Ev 4:9–11
• B. Respectarea sabatului era obligatorie numai pentru israeliţii din vechime
  • Sabatul a fost ţinut pentru prima dată după exod. Ex 16:26, 27, 29, 30
  • Era un semn numai pentru Israelul natural. Ex 31:16, 17; Ps 147:19, 20
  • Legea prevedea şi respectarea anului sabatic. Ex 23:10, 11; Le 25:3, 4
  • Sabatul nu este necesar pentru creştini. Ro 14:5, 10; Ga 4:9–11
• C. Odihna de Sabat a lui Dumnezeu (ziua a şaptea a „săptămânii“ de creare)
  • A început când creaţia pământească a fost finalizată. Ge 2:2, 3; Ev 4:3–5
  • A continuat şi după venirea lui Isus pe pământ. Ev 4:6–8; Ps 95:7–9, 11
  • Creştinii se odihnesc de lucrările egoiste. Ev 4:9, 10

• A. Salvarea vine de la Dumnezeu prin intermediul jertfei de răscumpărare oferite de Isus
  • Viaţa este un dar de la Dumnezeu, prin Fiul său. 1Io 4:9, 14; Ro 6:23
  • Salvarea este posibilă numai prin intermediul jertfei lui Isus. Fa 4:12
  • Nu se pot face fapte în cazul „căinţei pe patul de moarte“. Iac. 2:14, 26
  • Sunt necesare eforturi energice pentru a o obţine. Lu 13:23, 34; 1Ti 4:10
• B. „O dată salvat, eşti salvat pentru totdeauna“ nu este o concepţie scripturală
  • Chiar şi cei părtaşi la spiritul sfânt pot cădea. Ev 6:4, 6; 1Co 9:27
  • Deşi au fost salvaţi din Egipt, mulţi israeliţi au fost nimiciţi. Iuda 5
  • Salvarea nu este instantanee. Flp 2:12; 3:12–14; Mt 10:22
  • Cei ce dau înapoi ajung mai rău ca înainte. 2Pe 2:20, 21
• C. Biblia nu învaţă despre „salvarea universală“
  • Pentru unii, căinţa este imposibilă. Ev 6:4–6
  • Dumnezeu nu îşi găseşte plăcerea în moartea celor răi. Eze 33:11; 18:32
  • Însă iubirea nu poate tolera nedreptatea. Ev 1:9
  • Cei răi vor fi distruşi. Ev 10:26–29; Ap 20:7–15

+

• Creştinii din secolul I nu au sărbătorit nici Crăciunul, nici zilele de naştere
  • Au fost sărbătorite de cei ce nu erau închinători adevăraţi. Ge 40:20; Mt 14:6
  • Ziua morţii lui Isus trebuie comemorată. Lu 22:19, 20; 1Co 11:25, 26
  • Chefurile sunt dezaprobate. Ro 13:13 Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma ; Ga 5:21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu; 1Pe 4:3 Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia neamurilor si ati trait in desfranari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite.

• A. Transfuziile profanează caracterul sacru al sângelui
  • Lui Noe i s-a spus că sângele este sfânt şi că reprezintă viaţa. Ge 9:4, 16
  • Legământul Legii interzicea consumarea sângelui. Le 17:14; 7:26, 27
  • Interdicţia a fost reiterată pentru creştini. Fa 15:28, 29; 21:25.
• B. Salvarea vieţii nu justifică încălcarea legii divine
  • Ascultarea valorează mai mult decât jertfele. 1Sa 15:22; Mr 12:33
  • Faptul de a pune propria viaţă mai presus de legea divină duce la moarte. Mr 8:35, 36

• A. Ce este spiritul sfânt
  • Forţa activă a lui Dumnezeu, nu o persoană. Fa 2:2, 3, 33; Ioan 14:17
  • Folosit la creare, la inspirarea Bibliei, etc. Ge 1:2; Eze 11:5
  • Îi naşte şi îi unge pe membrii trupului lui Cristos. Ioan 3:5–8; 2Co 1:21, 22
  • Spiritul sfânt ii ghidează pe creștinii care își cenzurează conduita Ga 5:16,18 16. Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti. 18. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.
• B. Forţa de viaţă este numită spirit
  • Viaţa ca principiu, întreţinută prin respiraţie. Iac 2:26; Iov 27:3
  • Autoritatea asupra forţei de viaţă o deţine Dumnezeu. Za 12:1; Ec 8:8
  • Forţa de viaţă a oamenilor şi a animalelor îi aparţine lui Dumnezeu. Ec 3:19–21
  • Spiritul încredinţat lui Dumnezeu cu speranţa învierii. Lu 23:46
• C. Trebuie să ne ferim de spiritism; este o lucrare a demonilor
  • Interzis de Cuvântul lui Dumnezeu. Is 8:19, 20; Le 19:31; 20:6, 27
  • Prezicerea viitorului este demonism; condamnată. Fa 16:16–18
  • Duce la distrugere. Ga 5:19–21; Ap 21:8; 22:15
  • Astrologia este interzisă. De 18:10–12; Ier 10:2

• A. Ce este sufletul
  • Omul este un suflet. Ge 2:7; 1Co 15:45; Ios. 11:11; Fa 27:37
  • Şi animalele sunt numite suflete. Nu 31:28; Ap. 16:3; Le 24:18
  • Sufletul are sânge, mănâncă şi poate muri. Ier. 2:34; Le 7:18; Ezec. 18:4
  • Despre omul viu se spune că are suflet. Mr 8:36; Ioan 10:15
• B. Deosebirea dintre suflet şi spirit
  • Viaţa — unui om sau animal — este sufletul. Ioan 10:15; Le 17:11
  • Forţa vitală care activează sufletul este numită „spirit“. Ps 146:4; 104:29
  • Când omul moare, controlul asupra forţei de viaţă se întoarce la Dumnezeu. Ec 12:7
  • Numai Dumnezeu poate activa forţa de viaţă. Ezec. 37:12–14

• A. Dumnezeu, Tatăl, o singură persoană, deţine poziţia supremă în univers
  • Dumnezeu nu este format din trei persoane. De 6:4; Mal 2:10; Mr 10:18; Ro 3:29, 30
  • Fiul a fost creat; înainte, Dumnezeu era singur. Ap 3:14; Col 1:15; Is 44:6
  • Dumnezeu a fost întotdeauna Suveranul universului. Flp 2:5, 6; Da 4:35
  • Dumnezeu trebuie înălţat deasupra tuturor. Flp 2:10, 11
• B. Fiul a fost inferior Tatălui atât înainte de venirea sa pe pământ, cât şi după aceea
  • Fiul a fost ascultător în cer; a fost trimis de Tatăl. Ioan 8:42; 12:49
  • A fost ascultător pe pământ; Tatăl este mai mare. Ioan 14:28; 5:19; Ev 5:8
  • A fost înălţat la cer, şi totuşi este supus. Flp 2:9; 1Co 15:28; Mt 20:23
  • Iehova este capul şi Dumnezeul lui Cristos. 1Co 11:3; Ioan 20:17; Ap 1:6
• C. Unitatea dintre Dumnezeu şi Cristos
  • Întotdeauna în perfect acord. Ioan 8:28, 29; 14:10
  • Unitate, asemenea celei dintre un soţ şi soţia sa. Ioan 10:30; Mt 19:4–6
  • Toţi credincioşii trebuie să arate aceeaşi unitate. Ioan 17:20–22; 1Co 1:10
  • O singură închinare, la Iehova prin Cristos, pentru totdeauna. Ioan 4:23, 24
• D. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu este forţa sa activă
  • O forţă, nu o persoană. Mt 3:16; Ioan 20:22; Fa 2:4, 17, 33
  • Nu este o persoană din cer împreună cu Dumnezeu şi Cristos. Fa 7:55, 56; Ap 7:10
  • Dirijat de Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa sa. Ps 104:30; 1Co 12:4–11
  • Creștinii îl primesc, sunt îndrumaţi de el. 1Co 2:12,13 12. Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. 13. Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti ;    Ga 5:16 Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.

• A. Maria a fost mama lui Isus, nu „mama lui Dumnezeu“
  • Dumnezeu nu are început. Ps 90:2; 1Ti 1:17
  • Maria a fost mama omului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Lu 1:35
• B. Maria nu a fost „pururea fecioară“
  • S-a căsătorit cu Iosif. Mt 1:19, 20, 24, 25
  • A mai avut şi alţi copii în afară de Isus. Mt 13:55, 56; Lu 8:19–21
  • Pe atunci, aceştia nu erau „fraţi spirituali“ ai lui Isus. Ioan 7:3, 5
  • “Nimeni nu vine la Tatal Meu decât prin Mine.” Ioan 14:6

• A. Viaţa veşnică este asigurată oamenilor ascultători
  • Dumnezeu, care nu poate să mintă, a promis viaţa. Tit 1:2; Ioan 10:27, 28
  • Le asigură viaţă veşnică celor ce exercită credinţă. Ioan 11:25, 26
  • Moartea va fi eradicată. 1Co 15:26; Ap 21:4; 20:14; Is 25:8
• B. Nu beneficiază de viaţă cerească decât membrii corpului lui Cristos
  • Dumnezeu alege membrii aşa cum consideră el de cuviinţă. Mt 20:23; 1Co 12:18
  • Numai 144.000 sunt luaţi dintre oameni. Ap 14:1, 4; 7:2–4; 5:9, 10
  • Nici chiar Ioan Botezătorul nu va fi în Regatul ceresc. Mt 11:11
• C. Viaţa terestră promisă unui număr nelimitat, „alte oi“
  • Un număr limitat de persoane vor fi cu Isus în cer. Ap 14:1, 4; 7:2–4
  • „Alte oi“ nu sunt fraţii lui Cristos. Ioan 10:16; Mt 25:32, 40
  • Mulţi se adună acum în vederea supravieţuirii pe pământ. Ap 7:9, 15–17
  • Alţii vor fi înviaţi pentru a trăi pe pământ. Ap 20:12; 21:4

• A. Vindecarea spirituală are un efect durabil
  • Boala spirituală este mortală. Is 1:4–6; 6:10; Os 4:6
  • Vindecarea spirituală este misiunea principală. Ioan 6:63; Lu 4:18
  • Înlătură păcatele, procură fericire şi dă viaţă. Iac 5:19, 20; Ap 7:14–17
• B. Regatul lui Dumnezeu va aduce vindecarea fizică definitivă
  • Isus a vindecat boli, a predicat despre binecuvântările Regatului. Mt 4:23
  • Regatul promis ca mijloc de vindecare definitivă. Mt 6:10; Is 9:7
  • Chiar şi moartea va fi eradicată. 1Co 15:25, 26; Ap 21:4; 20:14
• C. Vindecările prin credinţă din zilele noastre nu au aprobarea divină
  • Discipolii nu s-au vindecat pe ei înşişi. 2Co 12:7–9; 1Ti 5:23
  • Darurile miraculoase au încetat după zilele apostolilor. 1Co 13:8–11
  • Vindecările nu sunt dovezi sigure ale favorii divine. Mt 7:22, 23; 2Te 2:9–11
• D. Vorbirea în limbi nu a fost decât un dar temporar
  • A fost un semn; este necesar să căutăm darurile mai mari. 1Co 14:22; 12:30, 31
  • A fost prezis că darurile miraculoase ale spiritului vor dispărea. 1Co 13:8–10
  • Minunile nu sunt dovezi sigure ale favorii divine. Mt 7:22, 23; 24:24

• A. Ce înseamnă expresia „sfârşitul lumii“
  • Sfârşitul sistemului de lucruri. Mt 24:3; 2Pe 3:5–7; Mr 13:4
  • Nu sfârşitul planetei, ci al sistemului rău. 1Io 2:17
  • Timpul sfârşitului precedă distrugerea. Mt 24:14
  • Salvare pentru cei drepţi; urmează lumea nouă. 2Pe 2:9; Ap 7:14–17
• B. Este necesar să fim atenţi la semnele zilelor din urmă
  • Semnele sunt o prevedere divină pentru îndrumarea noastră. 2Ti 3:1–5; 1Te 5:1–4
  • Lumea nu înţelege gravitatea situaţiei. 2Pe 3:3, 4, 7; Mt 24:39
  • Dumnezeu nu este încet, ci avertizează. 2Pe 3:9
  • Vigilenţa este răsplătită. Lu 21:34–36