Începutul apariţiei Martorilor lui Iehova în Bistriţa interferează cu istoricul lucrării grandioase din această ţară.

Primul cetăţean care a aruncat sămânţa religioasă a Martorior lui Iehova domicilia în localitatea Ceica pe nume Martin Magyarosi. Acest domn a plecat din satul lui natal şi s-a stabilit în această localitate la începutul anilor ’20. El şi-a stabilit domiciliul într-o clădire care există şi acum în Bistriţa, vizavi de Poşta Veche, cei mai mulţi bistriţeni desigur cunoscând-o. Dispunând de o avere apreciabilă, acesta şi-a înfiinţat o fierărie acolo. Era un om energic, curajos, ordonat şi plin de zel pentru fapte bune. El şi-a dedicat toată averea promovării intereselor Regatului…

Cartea „Martorii lui Iehova Proclamatori ai Regatului lui D-zeu” (WATCH TOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY OF PENNSYLVANIA – 1997) consemnează la pagina 453 următoarele despre el: „Martin Magyarosi, din închisoare, între anii 1942 şi 1944, el a continuat să ofere îndrumări pentru predicarea veştii bune în Transilvania. După eliberarea sa, a călătorit mult pentru a-i încuraja pe colaboratorii săi în credinţă în ce priveşte predicarea, el însuşi fiind un Martor neînfricat. În 1950 a fost închis din nou iar în 1953 a murit loial lui Iehova într-un lagăr de muncă”.

Primele seminţe care au încolţit în urma activităţii acestui lăudabil domn zelos sunt legate de alte câteva nume. Este vorba in primul rând despre cineva de etnie italiană, Stela Giovani, apoi de doamna Kiraly Joly şi Breşfelean Vasile, pe terenul căruia, donându-l, s-a construit Sala Regatului a Martorilor lui Iehova, un important centru al închinării curate.

Avem deci o mărturie vie că în acest colţ de ţară îndepărtat din Nordul Ardealului s-a făcut ceva pentru progresul lucrării din România.

Sigur că orice început este greu, în primul rând aceşti fraţi s-au izbit de opoziţia clerului religios, a urmat apoi perioada de dictatură a unui guvern condus de mareşalul Antonescu, a urmat războiul cu greutăţile inerente. După sfârşitul războiului în 1945, lucrarea se face liber, din nefericire o perioadă scurtă, dar suficientă pentru ca în această localitate să se pună bazele unei lucrări viitoare.În această perioadă fraţii profită din plin de această scurtă libertate şi seamănă seminţele adevărului care încolţesc formându-se un grup puternic, astfel că la sfârşitul acestei perioade de libertate din ’48 există deja un grup de aproximativ 20 de fraţi şi surori gata de a intra în lucrarea subterană, echipaţi şi fortificaţi pentru toate încercările şi probele care urmau, o lucrare care apoi se desfăşoară după metodele specifice activităţii subterane. Lucrarea de vestire progresa, se făceau vizite discrete, se imaginau tot felul de metode de a ajunge la persoane înainte de a atrage atenţia duşmanului, de fapt exista atunci un dicton, interesant pentru acele vremuri: „Ce trebuie să ştie un martor al lui Iehova în orice moment; trei lucruri: unde se află, cu cine stă de vorbă, ce trebuie să spună.”

Astăzi dacă vizităm un apartament imediat exploatăm momentul şi vorbim cu vecinii din stânga, din dreapta, atunci, însă, se putea ca aceşti vecini să fie un inamic al adevărului şi poate că la sfârşitul terminării frazei cătuşele puteau fi deja pe mâini. Deci de aceea cele trei lucruri trebuiau ştiute: unde te afli, cu cine stai de vorbă şi ce trebuie să spui.

Un mare imbold al lucrării în această perioadă de activitate subterană a fost şi faptul că în această zonă activau doi pionieri zeloşi: Carl Dumitru şi Nistor Mihai. Împreună cu Mihon Vasile, aceştia au fost arestaţi şi condamnaţi la 25 de ani temniţă grea. Primele arestări care s-au făcut de fapt în această perioadă de activitate subterană: fratele, Magyarosi arestat în 1951, fratele Breşfelean arestat în 1951, eliberat pentru scurtă vreme în 1953, în 1954 condamnat din nou şi judecat în tribunalul militar din Oradea, tribunal unde şi Mihon Vasile a avut „privilegiul” de a asista la acest Congres. Congres, pentru că la aceea dată posibilitatea de a se întruni într-un număr mai mare era foarte rară şi de aceea aceste procese ale fraţilor erau transformate într-un fel de mini congrese unde Martorii se întâlneau din toată ţara. Când se auzea că este un proces la Cluj, Oradea, Timişoara, fraţii plecau cu mic cu mare, unde Platon Simeon, Kiraly Joly, Sănduc Maria, Tănase Aglaia (mai târziu Luca) au fost condamnaţi la 21 de ani închisoare grea.

A urmat apoi o situaţie deosebită în această ţară. La începutul anilor ’60 peisajul politic suferă o modificare prin care, metaforic vorbind, s-au sfărâmat porţiile de aramă, zăvoarele de fier şi miile de fraţi care zăceau de ani de zile în închisoare au fost eliberaţi. Ce a urmat după această perioadă? Fraţii s-au gândit să o exploateze din plin.

Printre cei eliberaţi au fost Mihon Vasile, care s-a stabilit în Bistriţa, după care au venit şi alţii. Este momentul să amintesc pe fratele Luca Ioan care prin căsătorie s-a stabilit şi el aici, apoi fratele Prodan Flore, fratele Köntös Iosif, Ghiniţă Emil, care fiecare la rândul lui şi-a adus contribuţia la progresul lucrării din această localitate.

Anul 1964 a reprezentat un punct de cotitură în istoria lucrării de predicare din Bistriţa. Începutul este legat de ceea ce s-a realizat într-o casă amplasată pe strada „Gen. Grigorescu” Nr. 9. Acolo un grup minuscul, la început 5,6 persoane, s-a străduit şi a realizat un studiu biblic sistematic. Acest grup zelos a reuşit în acest timp să antreneze şi pe alţii. Astfel că până în 1968 funcţionau aproximativ 6 locuri de studiu în următoarea ordine: locuinţa amplasată pe strada „Gavril Trifon”, ultima casă pe această stradă, care nu mai există, între timp fiind demolată, apoi în centrul oraşului Bistriţa, pe Str. Teilor, Nr. 17 peste Podul Budacului, Ion Pop Retegan şi pe Baba Novac Nr. 9. În toate aceste locuri funcţionau şi studiau mici grupe care se întruneau, îşi procurau hrană spirituală şi predicau în măsura posibilităţilor. O notă aparte a făcut punctul de studiu de pe strada Teilor amplasat în centrul oraşului. Celelalte erau pe extremităţi mai ferite de ochii urmăritorilor. Fiind în centrul oraşului, exista posibilitatea ca urmăritorii să nu se gândească că tocmai în centru să funcţioneze un loc de studiu. Un alt avantaj era că avea două intrări, una în spate şi alta în faţă, fraţii intrau pe uşa din faţă şi ieşeau prin spate sau invers, pentru a deruta ochii curioşilor.

Totuşi acest loc a fost depistat şi în cele din urmă s-a făcut o descindere dar cineva a observat că sunt filaţi şi nu am mai continuat studiul, au părăsit repede locuinţa. Imediat a apărut un ofiţer care a făcut acea descindere, ne mai găsind nimic. A doua zi la o întreprindere unde lucra un martor al lui Iehova, soţia acelui ofiţer care lucra şi ea acolo a spus colegilor: ”Ce afurisiţi sunt aceşti „Iehovişti”, i-a văzut când au intrat şi când s-a dus soţul meu n-a mai găsit pe nimeni!”

In 1968 se fac şi alte demersuri, era necesară o clarificare a unei probleme despre care profetul Daniel face următoarea precizare în cap.11 vers 34,35: „Când vor cădea vor fi ajutaţi puţini dar mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie, chiar şi din cei înţelepţi vor cădea ca să fie încercaţi, curăţaţi şi albiţi până la timpul sfârşitului căci sfârşitul nu va fi decât la timpul hotărât„. Această guvernare a împăratului Nordului, de peste 45 de ani în această ţară şi 70 de ani în alte zone din răsăritul Europei nu a rămas fără urmări. Trebuia făcută o selecţie, o curăţire. În acest sens s-a întreprins o acţiune plecată de aici, din Bistriţa, în colaborare cu un cineva din Arad pe nume Goronovici Gheorghe. Care a fost rezultatul? In 1969 Corpul de Guvernare din Brooklyn a trimis o scrisoare prin care se menţiona că „persoana X a slujit la „2 stăpâni, ocoliţi-o”!

Bineînţeles că au urmat şi represiunile, astfel că în 1968 în luna decembrie un nou val de arestări cuprinde întreaga ţară. Şi în această localitate sunt 4 arestări, este vorba despre Cepănaru Dumitru, Doina Cepănaru, Sabina Cepănaru şi Ghiţă Someşan.

Credeţi cumva că lucrarea s-a oprit sau a încetinit? Nici vorbă! Ca dovadă că acea acţiune de demascare a acestui făţarnic a fost binecuvântată, aprobată şi sprijinită de Iehova este faptul că a urmat o explozie de persoane interesate care au iubit adevărul.

În 1969 la un an după aceste evenimente peste 11 persoane s-au botezat şi şi-au simbolizat dedicarea pe Valea Bistriţei într-o singură zi. Lucrarea de evanghelizare prospera. A fost necesar să se găsească noi locuri de studiu. Acestea sunt următoarele în ordinea în care, apăreau şi funcţionau: pe strada Bârgăului nr. 6 (fosta 6 Martie), aproape de Han, apoi în Piaţa Decebal Bl. O3, Arţarilor Bl. E 6, Viorelelor, stradă peste Podul Jelnei, pe strada Libertăţii Nr. 18. În cartierul Ispirescu apar 3 noi locuri de studiu, pe Aleea Basmului, Aleea Pârâiaşului, Aleea Voinicului. Astfel că pe la sfârşitul anilor ’70 deja exista un număr impresionant de noi „secerători”, care şi-au adus şi ei aportul la extinderea cunoaşterii filosofiei şi doctrinei Martorilor lui Iehova.

Mai trebuia clarificată o problemă: lunga perioadă de dominaţie a „Împăratului Nordului” a slăbit într-un fel oarecare şi unitatea, care trebuia consolidată. În acest scop într-o colaborare iniţiativă tot din Bistriţa, împreună cu Albu Zamfir care a fost preşedintele filialei din ’45-’48 s-a întreprins o altă acţiune care viza corpul de guvernare şi care s-a soldat cu un succes extraordinar. Despre această acţiune şi despre profilul moral al acestui frate tot în această carte se păstrează următoarea consemnare: „Zamfir Albu, România- după ce a fost maltratat a fost trimis într-un lagăr de muncă din Iugoslavia unde a stat 2 ani şi jumătate, după război a fost condamnat încă de două ori la închisoare, unde a petrecut alţi 12. El nu a încetat să vorbească despre scopul lui D-zeu. Înainte de moartea sa a ajutat mii de români să slujească în cadrul Organizaţiei mondiale a Martorilor lui Iehova.” Îi puteţi vedea nu numai portretul moral din cele citite ci şi cel fizic şi în broşura „Martorii lui Iehova din România”.

Binecuvântată de Iehova, lucrarea prinde viteză în România, cu sprijinul important al unor personaje memorabile din Bistriţa; teritorial, numeric şi spiritual. Astfel au apărut noi puncte de studiu în cartierele oraşului începând cu Ghinda, continuând cu Viişoara, Unirea, apoi alte localităţi din mediul rural, unde tot de aici au plecat seminţele adevărului: Cranimăt, Măgheruş şi chiar Rebra. Ca o încununare a succesului, a zelului şi a devotamentului fraţilor din această localitate, aşa cum prin anii ’50 funcţiona un centru de multiplicare cu metodele de atunci, din 1970 funcţiona un centru de coordonare a traducerilor, departamentul traduceri, care avea activitatea pe două puncte: pe „Gen. Grigorescu” şi pe „fosta 6 Martie”.

Adevărul a pătruns şi într-o unitate de producţie patronată de Partidul Comunist Român. S-a dezvoltat un grup puternic de Martori, astfel încât la fiecare a cincia persoană angajată era un martor a lui Iehova. Lucru curios, autorităţile nu îndrăzneau să intervină, fiind jenaţi de succesul neexplicabil (pentru ei) a acestor „subversivi” în sânul Partidului…

Extinderea numerică din Bistriţa(despre cea calitativă discutând în alt context) ajungându-se de la 128, în timpul revoluţiei la aproximativ 500 organizaţi în 6 congregaţii (în 2001).

Poate fii această relatare importantă pentru noi? Cei care nu au cunoscut acele evenimente pot să înţeleagă că în acele împrejurări fraţii şi-au pus casa la dispoziţie, nu s-au gândit că cineva le calcă covoarele şi le uzează…, erau fericiţi că acea casă putea să fie dedicată activităţii şi progresului lucrării, care se putea solda în cazul unei arestări cu confiscarea totală a averii sau poate în cele din urmă decesul într-o celulă din Gherla.

Acest progres şi succes nu şi-l poate revendica nimeni în nume propriu, deoarece fără binecuvântarea lui Dumnezeu o astfel de promovare a învăţăturilor biblice nealterate de imixtiunea malefică a „tradiţiei” şi intereselor partizane de grup nu ar fi fost posibilă.