Codex Sinaiticus este cea mai veche Biblie din lume; textul a fost digitalizat, tradus și publicat pe situl Codex Sinaiticus.

Manuscrisul datează din secolul al IV-lea. A fost descoperit la mănăstirea „Sf. Ecaterina” din peninsula Sinai⁠(en), Egipt. Deoarece în acel moment procesul de canonizare al Scripturii nu se încheiase, această Biblie cuprinde cărți considerate azi de către principalele culte creștine drept apocrife, Epistola lui Barnaba și Păstorul lui Hermas. Ea nu cuprinde versetele Marcu 16:9-20, pe care textologii le consideră apocrife. Codex Sinaiticus nu cuprinde nici Comma Johanneum, o referință biblică apocrifă la dogma Sfintei Treimi și nici pilda cu femeia prinsă în preacurvie din Evanghelia după Ioan, această pildă fiind un fragment de text recunoscut de textologi ca apocrif.

Manuscrisul are 37 de centimetri înălțime și 34 centimetri lățime.

În prezent, o parte din manuscris este păstrată la British Museum din Londra (aproximativ 400 de pagini), restul fiind la Biblioteca Națională din Leipzig, în Rusia și la mănăstirea „Sf. Ecaterina” din peninsula Sinai.

(Wikipedia)