Modul in care legăturile de rudenie a patriarhilor a influențat împlinirea promisiunilor divine
Deoarece Biblia prezintă viata personala a lui Avraam într-o maniera foarte detaliata, arata ca Avraam era o persoana publica, in serviciul lui Dumnezeu si nu își putea permite sa aibă secrete fundamentale, astfel ca in Biblie vom găsi si aspectele pozitive din viata lui si pe cele negative. O astfel de lectura imparțială da cititorului convingerea ca mesajul este real, veridic, demn de încredere.
In ambele situații prezentate mai sus, Avraam recurge la gradul I de rudenie dintre el si soția sa, pentru a nu intra in conflict cu populațiile tarilor in care au intrat. Fiind frați dupa tata, cei doi (—-) se puteau prezenta public ca atare, fără a se creea tulburări si fără vărsare de sânge. Așadar, in esență, acest subterfugiu, era unul necesar, si aprobat de Dumnezeu, nefiind o minciuna.
Deoarece exista un legământ, un contract intre Avraam si Dumnezeu, Sara a fost sub protecție divina, fiind un ascendent a lui Isus. Așadar, Sara trebuia sa fie pura, imaculata, in vederea împlinirii promisiunii divine.
Atât Dumnezeu, cat si oamenii, l-au binecuvântat pe Avraam si pe Sara, chiar dacă pentru început, cei din urma s-au simțit lezați, dartorita informației incomplete. In fapt, Avraam nu era obligat sa dea relații despre starea lui civila nimănui.
In virtutea principiului ca nu oricine este îndreptățit sa cunoască toate detaliile legate de un adevăr, răspunsurile lui Avraam erau adevărate. Doar in condițiile in care cineva ar fi cerut-o de soție, era pus in situația de a da detalii despre starea lor civila.
Faraon i-a dat cadouri lui Avraam, nu de nunta, ci ca o atenție, sau galanterie fireasca intre doi oameni de condiție sociala înaltă, deoarece Avraam nu era oricine. Daca in cetate intra o femeie de condiție umila, dar frumoasa, cu siguranță nu ajungea la dreapta Faraonului. Biblia nu relatează ce cadouri ar fi oferit Avraam Faraonului.
In cazul lui Abimelec, cadourile au venit dupa ce regele a aflat ca Sara era soția lui Avraam.
Oarecum stereotipic, dar eficient, si fiul lui Avraam, respectiv Isaac, care cunoștea foarte bine istoricul familiei, recurge, mai mult sau mai puțin îndreptățit (fiind verișor cu soția sa) la același mod de a preîntâmpina tulburări: filistenii nu au fost niciodată in relații bune cu acești oameni temători de Iehova, deoarece si Avraam, si Isaac si Iacov erau temători de Iehova. Orice măsură de precauție care se demonstra eficienta in apărarea păcii si a promovării intereselor teocratice era binevenita.