Când folosim termenul imagini ne referim la picturi, icoane, statui, simboluri şi orice alt obiect de veneraţie.
1 Ioan 5:21 „Păziţi-vă de idoli!”
Isaia 42:8 „Gloria mea n-o voi da altuia, nici lauda mea chipurilor cioplite”
Matei 4:10 „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru.”
Exodul 20:4,5 „Să nu-ţi faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te pleci înaintea lor şi să nu te laşi convins să le slujeşti.”
Exodul 32:4–9 Când israeliţii au făurit o imagine a unui viţel pretinzând că doreau să-l venereze pe Iehova, el şi-a exprimat profunda indignare. S-a aprins de mânie, iar Moise a distrus de îndată idolul
Faptele 19:25,26 În secolul I, neevreii care s-au convertit la creştinism au abandonat închinarea la idoli.
1 Tesaloniceni 1:9 Pe creştinii din Tesalonic Pavel chiar i-a lăudat deoarece ‘s-au întors de la idolii lor la Dumnezeu’
Apocalipsa 22:9 Un înger l-a mustrat pe apostolul Ioan când a vrut să i se închine. Îngerul i-a spus: „Vezi să nu faci aceasta! . . . Lui Dumnezeu închină-te!“
2 Cor. 5:7, BC: „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere“.
1 Timotei 2:5 Este corect să ne rugăm Mariei, mama lui Isus, sau anumitor „sfinţi“, cerându-le să intervină la Dumnezeu în favoarea noastră? Biblia ne răspunde în mod clar: „Unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus“.
Ier. 10:14, 15, BC: „Orice argintar rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare înşelătoare“.
Ps 115:4–8 Nu aud, nici nu vorbesc; cei ce le fac ajung ca ele
Is. 44:13–19, BC: „Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creta roşie; lucrează cu unelte ascuţite şi-i înseamnă mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască în casă. Îşi taie cedri, goruni şi stejari, pe care şi-i alege dintre copacii din pădure. Sădeşte brazi şi ploaia îi face să crească. Copacii aceştia servesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol sculptat şi îngenunchează înaintea lui! O parte o arde în foc, cu o parte fierbe carne, pregăteşte o friptură şi se satură; se şi încălzeşte şi zice: «Ha! ha! m-am încălzit, simt focul!» Cu ce mai rămâne însă, face un dumnezeu, idolul lui sculptat. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă şi strigă: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti dumnezeul meu!» Ei n-au cunoştinţă şi nu înţeleg, căci le-a lipit ochii ca să nu vadă, şi inima ca să nu înţeleagă. Niciunul nu intră în sine însuşi şi n-are nici cunoştinţă, nici pricepere să-şi zică: «Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne şi am mâncat-o: şi să fac din cealaltă parte o urâciune? Să mă închin înaintea unei bucăţi de lemn?»“
Ezec. 14:6, SS 1874: „Aşa zice Iehova, Domnul: Căiţi-vă, şi întoarceţi-vă de la idolii voştri [de baligă, NW], şi întoarceţi-vă feţele voastre de la toate urâciunile voastre“.